Când petreci cu oameni faini, patru zile se preschimbă-n patru ani. Cu această impresie m-am întors din tura efectuată cu familiile în Trascăul Apusenilor, unde cheile croite în calcare pun în scenă un adevărat spectacol de creste, turnuri, prăpăstii, peșteri și grohotișuri.
Un prim popas l-am făcut la Mănăstirea Râmeț, situată la 18 km depărtare de Teiuș (Alba).
De la mănăstire și până la Cheile Râmețului mai sunt de parcurs doar patru kilometri, pe un … Citește mai departe
E o mare izbândă pentru orice om, ca la final de drum, când se trage linie și se face socoteala, cunoscuții, și mai ales cei care nu te-au cunoscut personal, să conchidă că n-ai făcut degeaba umbră pământului, cum spune țăranul român. Sunt printre noi și semeni de soi, croiți din argint viu, ce se mișcă cu abilitate și rapiditate în toate direcțiile, și care formează, fără voia lor, adevărate focare de energie efervescentă împrejurul cărora se adună lumea, ca fluturii atrași de lumină.
Un astfel de om înflăcărat a fost Iosif Viehmann: un companion jovial, mereu în vervă și … Citește mai departe
Obiectele de dimensiuni relativ reduse, precum bijuteriile, ceasurile, telefoanele mobile, statuetele sculptate în lemn și fildeș, vitraliile, mozaicurile sau ornamentele ce decorează vechile manuscrise și tipărituri, sunt rodul unei munci minuțioase, de mare precizie și finețe.
De mici proporții este și mugurul ce vestește miracolul reînvierii, cum infime și neînțelese sunt esențele vitale, invizibile, de tipul atomului sau ADN-ului, pe care le aflăm pretutindeni și care compun de fapt lumea în care trăim. Mărunțică la trup și totuși genial concepută și colorată este și floarea de nu mă uita sau buburuza ori eleganta rândunică, ce poartă frac în fiecare zi. … Citește mai departe
Toate câte sunt sub sfântul soare au vremea lor … de vremelnicie. Unele după altele, apar și dispar, după ce își aduc obolul la necontenita înaintare pe calea civilizației.
Efemere sunt și meseriile. Astăzi, la sate, nu mai e nevoie de staroste la nunți, și nici de lăutari și „socășiță” (bucătăreasă). Nici morari, cojocari, tâmplari, pietrari și pândari (paznici la culturile agricole) nu mai sunt la țară și nici băieși (minele și-au zăvorât porțile spre măruntaiele muntelui), iar fierarii sunt pe cale de dispariție, căci după milenii de grele încercări, calul, „ustensila” vitală a omului, a fost lăsat în sfârșit … Citește mai departe
Unii ascultă muzică populară doar pentru linia melodică: vioaie, veselă, bine ritmată, ce insuflă chiar și unui suflet ostenit o stare de optimism şi bună dispoziţie, în timp ce alții o fac pentru că le aduce aminte de satul natal şi de ,,bunii” ce au fost și nu mai sunt, de portul popular, de tradiţiile străvechi, de obiceiurile strămoşeşti şi chiar de fluierele croite în copilărie din lemn de răchită.
În prezent, din păcate, în versurile unora dintre rapsozii răsăriți ca ciupercile după o ploaie grasă de vară, nu regăsești nici urmă de filon folcloric, ci rime copilărești și truisme … Citește mai departe
