Parcul Natural Apuseni

Grădina raiului românesc

„Toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.” – Gabriel Garcia Marquez

De toate aflăm așezate pe platoul montan al Apusenilor: vârfuri cu vederi panoramice, întinse șesuri carstice, chei, canioane și abrupturi stâncoase de-ți taie respirația, doline și avene înfricoșătoare, ghețari și peșteri răsfirate la tot pasul, izbucuri impresionante și lacuri limpezi, râuri care răsar și dispar, mândre poiene cu flori, o mulțime de sate și cătune cățărate pe spinările de munte și un păienjeniș de drumeaguri ce le leagă strâns și pe … Citește mai departe

Poiana Ponor

O poiană, invadată de verdele crud al ierbii și de parfumatele flori de câmp, poate fi asemănată cu licărul de lumină, ce se întrevede de la o ușă rămasă întredeschisă în capătul unui coridor întunecat.

Paradoxal, chiar dacă le căutăm pe amândouă pentru ocrotirea oferită, poiana e opusul oazei. Dacă în pădure zărim fără opreliști cerul doar când ieșim în luminiș, în pustiul deșertului numai în minuscula insulă de vegetație avem parte de un petec de umbră și suntem la adăpost de soarele strălucitor.

Orice poiană pare o poartă tainică spre lumină. Unele poieni însă, sunt de-a dreptul fermecătoare.

Rezervația … Citește mai departe

Munții Bihorului – Cetățile Ponorului

Deși pare banală, fiindcă în mod normal nu e nicicum (fără culoare, gust și miros), și chiar dacă nu-i acordăm respectul care i se cuvine, picătura de apă este cea care face diferența între pustiul de piatră și viul cel voios și verde. Viața vine pe lume prin mijlocirea apei și rămâne indisolubil legată de aceasta și ființa, și sămânța, și alternanța anotimpurilor. „Essentia” planetei albastre nu e un simplu solvent, ci sufletul (și răsufletul) pământului, fermentul care-l frământă, unealta anume uitată-n lume de „Marele Creator” spre desăvârșirea lucrării sale și care necontenit sapă, străpunge, sfărâmă, stinge, schimbă, șterge, șlefuiește…… Citește mai departe

Munții Bihorului – Cetatea Rădesei.

Platoul Padiș, aflat în Munții Bihorului, respectiv în extremitatea estică a Parcului Natural Apuseni, reprezintă apogeul carstic al României, ca întindere și variație, deținând în portofoliu izbucuri și sorburi enigmatice, chei adânci (Cheile Galbenei, Cheile Someșului Cald), văi sălbatice (Valea seacă, Valea Rea), cascade spumante (Bohodea, Bulbuci), ghețari (Focul Viu, Borțig, Barsa), peșteri unicat (Cetatea Rădesei, Cetățile Ponorului), precum și o suită de doline și avene presărate prin tainica „Lume Pierdută”.

Aria de desfășurare a acestui platou montan se află la aproximativ 1200 m altitudine, accesul făcându-se pe ruta Sudrigu-Pietroasa-Boga-Padiș, pe un drum asfaltat, recent modernizat. Ar mai fi o … Citește mai departe