Focul patimii bătrâne…

Vine o vreme – pentru unii, mai devreme, pentru alții, mult prea târziu – când omul realizează că dacă nu se mai grăbește, nu pierde, ci câștigă timp prețios, că durata e limitată și că selecția lucrurilor de înfăptuit este esențială, altminteri riscă să rătăcească prin hățișul vieții și să risipească, fără rost, și ce i-a mai rămas în punguța cu doi „bANI” a sufletului său. Tot cam pe atunci, conștientizând că postata (de cules ce-a cultivat) pe care o are în față e neîndoios mai scurtă față de întinderea lANULUI de ANI, legați în snopi cu amintiri, ce se … Citește mai departe

Pasiunea vânătorii

Vânătorul, ca unul care ispitește moartea, știe că Voia lui Dumnezeu e în toate. (…) De bună seamă că Dumnezeu dă fiecăruia ceea ce merită. Și nu altcândva ci atunci când darul e fie plata care doare, fie răsplata care bucură a faptelor și gândurilor noastre trecute.” – Sorin Gârjan, „Mai ții minte, suflete?…”

Cu aproape douăzeci de ani în urmă mi s-a oferit șansa de a urca iarna la munte cu o grupă de vânători, păstoriți cu grijă de inginerul silvic Emilian Horga și care aveau harul de a face din fiecare partidă de vânătoare un prilej de … Citește mai departe