Bela Kun

Protagonistul de astăzi este Bela Kun, jurist și jurnalist, conducătorul Republicii Sovietice Maghiare, ce a ființat în Ungaria în perioada martie-aprilie 1919.

Bela Kun s-a născut la data de 20 februarie 1886 în satul Nimigea de Jos (Bistrița-Năsăud), a copilărit la Cehu-Silvaniei (Sălaj) și a urmat Facultatea de Drept din cadrul Universității Franz Joseph din Cluj. Din câte se cunoaște, avea origine evreiască pe linie paternă (mama fiind însă protestantă), numele purtat de politician rezultând din maghiarizarea lui Cohen, mai întâi în Kohn și Kuhn, iar mai apoi în Kun.

După izbucnirea primului război mondial, Bela Kun s-a înrolat voluntar … Citește mai departe

Colibița

Nu e o mare ca la „Miramare” (Trieste), dar e „Mica Mare de la Munte”, a noastră, a bistrițenilor. Un lac larg și limpede, la care coboară munţii să-şi clătească chipul brăzdat de brazi, în clipa zămislirii zilei și spre ceas de înserare.

O perlă peisagistică și o reală oază de ozon. În momentul de față, reclama poate este prea mare, raportat la ofertă, iar numele încă nu a devenit renume. Pe calea parteneriatelor publice-private însă, Colibița poate atinge pragul de veritabilă stațiune turistică montană. Un prim pas ar putea fi făcut prin deschiderea unui punct permanent de informare turistică, … Citește mai departe

Bastionul Bucovinei

Suhardul e un masiv muntos molcom și mărinimos, cu trupuri rotunjite, acoperite de pajiști ce se întind ca nişte nesfârșite și înflorate covoare policrome, presărate pe alocuri cu mușuroaie înierbate, stânci golașe și grohotişuri cu aspect de mări de pietre, dar și de păduri veșnic verzi din care mai răzbate „bocănitul” cerbilor și „rotitul” cocoșilor de munte.

Suhardul se compune din trei unităţi distincte: Omu – 1932 m, Fărăoane – 1715 m şi Ouşoru – 1639 m, siluetele impozante ale celor trei vârfuri stăpânind împrejurimile. Pe vârful Omu, cel mai rapid se poate ajunge din Pasul Rotunda, prin vârful Cociorbii, … Citește mai departe

Copacul

În copilărie, curtea casei şi livada dimprejur, mi se păreau o imensitate presărată de „nestemate” născute de natură. Eram avid să descopăr lumea şi să explorez fiecare colţişor. Povesteam cu fiecare floare şi alergam după fiecare fluture. Priveam și pipăiam cu atenţie tot ce mișuna prin bătătură: râmă, cărăbuş ori buburuză. Ascultam uimit cum mierla cea neagră şi cu ciocul galben, de mărimea unui pumn, poate cânta aşa de minunat, dar mai ales că poate zbura cu ajutorul a doar două aripioare.

Tot pe atunci, cu ochii măriţi de mirare şi puri ca floarea de prun, când vedeam fructele viu … Citește mai departe

Minunea din Moisei

Când aveți ceva timp și nimic altceva mai bun de făcut (cum spun someșenii), vă recomand să luați calea șerpuită a Sălăuței, să traversați Pasul Șetref și să poposiți o vreme la cel mai vechi focar de trăire creştină din nordul țării: Mănăstirea Moisei. Acest aşezământ monahal (la care se poate ajunge mai repede din Dealul Moiseiului, pe un drum asfaltat, cu o singură bandă, dar prevăzut cu locuri de refugiu), poartă în sine ecoul unei istorii ce se măsoară în veacuri, constituind o candelă nestinsă a dreptei credinţe, un martor a năzuinţelor, nădejdilor și suferinţelor tuturor celor care au … Citește mai departe