Author: Justeţe.ro

Justiţia, în răspântia tuturor.

Iniţial, mi-am promis să mă despart definitiv de ceea ce a însemnat pentru mine, timp de un sfert de secol, lumea justiţiei. Ca atare, am tras cortina, mi-am şters fişierele, dar ce folos : din coşul de balast al istoriei personale, tot mai răsar unele trăiri şi frustrări.

Prin urmare, m-am hotărât să scriu, câte ceva, despre chestiunile concrete cu care se confruntă instanţele de judecată (şi îndeosebi magistraţii), fără a avea însă pretenţia de a pune în lumină aspecte deosebite, nemaipomenite şi necunoscute, ci stări de fapt şi situaţii întâlnite frecvent, dar pe marginea cărora, până acum, am considerat … Citește mai departe

Promisiuni

Nu poţi eticheta exclusiv după debut, parcursul unui om, aşa cum finalul unei traiectorii, personale sau profesionale, nu este definitoriu, de fiecare dată, pentru formularea unor aprecieri de ansamblu. Unii promit în punctul de plecare şi  par sortiţi definitiv izbânzii, dar sfârşesc în anonimat, mediocritate, sau chiar mai rău. Alţii au începuturi modeste, nesemnificative valoric, dar prin perseverenţă ori mâna providenţei, dobândesc faimă, funcţii, averi, fără a avea însă siguranţa că vor rămâne pe culme ori vor intra iarăşi în dizgraţia destinului.

În munţii mei dragi, am întâlnit adesea fire firave de pâraie, ce nu evocau mare lucru şi nu … Citește mai departe

Sacrosancţii

Munţii (muţi ca mormântul), nu sunt doar simple, senine şi sărace tărâmuri de lemn şi piatră, din care erau croite în trecut bisericile (de la temelie până la turlă), ci şi locuri încărcate de istorie, considerate sacre şi care prilejuiesc şi astăzi masive pelerinaje religioase.

Dintre munţii biblici în care s-au întâmplat lucruri importante ori s-au înfăptuit minuni,  nu putem omite Muntele Ararat, din Anatolia, pe culmea căruia s-a oprit arca lui Noe, după potopul cel mare, sau Muntele Sinai pe vârful căruia  Moise a primit cele 10 porunci şi unde se află amplasată în pustiu, dar nu în părăsire, … Citește mai departe

Ispita înălţimilor

Ispita înălţimilor, vraja victoriei, ne ademeneşte, ne acaparează, ne subjugă, ne preschimbă în sclavi al suişului fără de sfârşit. Ne împinge-nainte, ca un resort neînduplecat, tentaţia tărâmului tămâiat de cer, măreţia momentului închinat exclusiv celor temerari şi la care nu încetăm să visăm.

O vreme, vrem doar vârfuri culcate cuminţi sub bocanc, căci până la un moment dat, numai cucerirea culmilor ne procură satisfacţii şi ne înflăcărează trăirile, ignorând pericolele ce planează asupra urcuşului, eforturile, costurile şi privaţiunile pe care le presupune realizarea unui asemenea deziderat.

Atingerea vârfului atrage însă unele vulnerabilităţi, căci sus, pe creste, nu putem conta necontenit … Citește mai departe

Ziua morţilor

    Aproape în tot Ardealul, în data de  data de 1 noiembrie celebrăm Luminaţia (urmată cum nu se poate altfel de o noapte luminată în cimitire), preluată de la catolici care sărbătoresc frumos, chiar cu fast, ziua tuturor sfinţilor, cunoscuţi sau neştiuţi de nimeni. Termenul de Ziua Morţilor folosit pe alocuri nu e parcă cel mai potrivit. Mai degrabă e adecvat titlul de Ziua Străbunilor sau Sărbătoarea Strămoşilor. O mică parte din noua generaţie, trăind exclusiv pentru aici şi acum, iau în derâdere orice tradiţie, considerând o prostie şi o pierdere de vreme mersul la cei răposaţi din neamurile noastre. … Citește mai departe