Am fost acolo…

… în Insula Skopelos („magia verde” a Greciei), unde s-a filmat o parte din comedia romantică muzicală Mamma Mia.

Plaja Kastani
Biserica Agios Ioannis (în traducere Sf. Ioan de pe Castel), situată pe o stâncă ce răsare din mare, cărăruia ce urcă spre creștetul ei având o sute zece trepte săpate-n piatră.
Dacă în bisericile din Roma există obiceiul de a lăsa un bilețel cu dorințe de îndeplinit în pliurile statuilor ce reprezintă sfinți considerați făcători de minuni, în măslinul cel bătrân de lângă biserică (folosit și pe post de clopotniță) am aflat agățate felurite lucruri personale de-ale vizitatorilor: brățări,
Citește mai departe

Francisc Păcurariu

Din câte îmi amintesc, am mai făcut succint referire la acest incident, dar revin asupra lui – cu un rost anume – și arăt că, la un moment dat, am fost întrebat de către un apropiat dacă m-am apucat de scris din monotonie și dacă câștig ceva din această activitate. I-am destăinuit că nu din plictiseală am pornit pe acest drum, în condițiile în care am atâtea de recuperat și, oricum, o parte dintre lucrurile de făcut vor fi reportate pe tura viitoare, iar referitor la eventualul folos material i-am explicat că pe internet venitul este indisolubil legat de anunțuri … Citește mai departe

Un miracol de Crăciun, vă rog!

La debut, din mii de piepturi înspăimântate s-a cerut în piețe pace…, iar în punctele de trecere ale frontierelor au fost dăruite pachete de primă necesitate semenilor împinși pe drumul lung și greu al exilului. Încetul cu încetul însă, pe măsură ce lumea s-a obișnuit, gradul de empatie s-a diminuat semnificativ. Sufletele s-au anesteziat treptat cu speranța că războiul va rămâne cantonat dincolo de hotare. Traiul cotidian s-a reluat în formatul generat de furnica care caută și cară-ntr-una, în timp ce ticăloșii s-au dedat la mizerabile fărădelegi pe seama oropsiților sorții, solicitând bani de chirie de la stat pentru refugiații … Citește mai departe

Cât mi-e de dor

Și nu e nicidecum un lucru desuet – în pofida tendinței actuale de a considera astfel tot ce aparține tărâmului sentimental -, prezentul titlu fiindu-mi inspirat de un cântec deosebit: „Doamne cât îmi e de dor, / De glasul bunicilor, / Să-i mai strâng în brațe un pic, / Cum făceam când eram mic. / Oare nimeni n-ar putea / Timpul înapoi să-l dea, / Oamenii se nasc și mor / Dar câteodată… / Îmi crapă inima de dor. / (…) O, Doamne, cred că doar tu știi / Cât mi-e de dor. / Însă Dumnezeu n-a spus / Când Citește mai departe

Punctul de echilibru

Pietre clădite în Cheile Râmețului. Ce dresor nemaipomenit e acela care are puterea și răbdarea să îmblânzească pietrele, să le facă să asculte la comanda : „Șezi!”. Da, un veritabil meșter-dresor, nu un farsor, cum cred unii, nefiind folosit nici un fel de material adeziv.

Aranjarea pietrelor de diferite forme și mărimi, una deasupra alteia și în diverse combinații necesită, în esență, căutarea centrului de greutate, a punctului de echilibru. Grea povară este și așezarea echilibrată, pe verticală, a cărămizilor vieții, cu sprijinul legii, moralei, educației, conștiinței, credinței…

Pietre suprapuse în Cheile Râmețului – o veritabilă formă de artă, de
Citește mai departe