Tinovul Mare este situat la hotarul dintre Ardeal și Bucovina, la poalele Călimanilor și în covata Depresiunii Dornelor, pe raza localității Poiana-Ștampei – satul străjuit de șirul de mesteceni -, și reprezintă cea mai întinsă rezervație de turbă din România. Accesul este foarte facil (și pentru cei mari, și pentru cei mici) și nu necesită nici un fel de echipament căci se află amplasat între drumul ce duce la Dornișoara și șoseaua care face legătura între Bistrița și Suceava, iar traversarea lui se face pe un podeț de lemn în linie dreaptă și lung de aproape o mie de metri. … Citește mai departe
Author: Justeţe.ro
Ion Ciocan
Sunt absolvent al Liceului „George Coșbuc” din Năsăud și în perioada 1981-1985 am intrat aproape zilnic – căci pe atunci se făcea școală de luni până sâmbătă – în „Casa Albă” a Năsăudului, în vechea vatră de lumină intelectuală a românilor transilvăneni, strălucind asemeni celei de la Blaj. Aici, impresionat fiind de atmosfera educațională de excepție și de arhitectura inedită a imobilului înnobilat cu tablourile de absolvire a atâtor oameni de mare valoare, ce erau pe atunci expuse pe holuri, și mai ales de spațioasa scară centrală a clădirii ce se despărțea „în două ape” la catul de sus al … Citește mai departe
Arca (arta) prieteniei
Mahatma Gandhi a rostit ceva ce merită încrustat adânc pe frontispiciul fiecărei minți: „Trăiește în fiecare zi ca și când ar fi ultima. Învață în fiecare zi ca și cum ai trăi pentru totdeauna”, iar Marcus Aurelius recomanda: „Când te trezești dimineața, gândește-te ce privilegiu prețios ai să fii în viață, să respiri, să gândești, să te bucuri, să iubești…”
Prin urmare, nu prea are nici un rost să ne începem dimineața cu rămășițele zilei de ieri și să târâm după noi tot șiragul de „badoace” zornăitoare: rateuri, rebuturi, refuzuri, resentimente, regrete, răutăți… Și nici nu se face să alergăm … Citește mai departe
Fermentul ruinării sociale
„La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. (…) Și adevărul, mai înainte de a ne sta întreg în față, se manifestă treptat (și ce trepte greu de urcat!) în greșeala lumii, așa încât trebuie să-i deslușim semnele credincioase chiar și acolo unde ele ne apar nedeslușite și amestecate parcă într-o voință pornită cu totul spre rău.” – Umberto Eco, Numele trandafirului.
Legământ pe pământ este între gând și cuvânt și numai cuvintele pot deschide cărări și porți spre adevăr sau minciună, spre concordie sau dezbinare, în raport de cum sunt aranjate într-o apă limpede … Citește mai departe
Suita… de cărți
Pură coincidență, sau poate nu chiar, în preajma celebrării zilei închinate memoriei eroilor am vizionat două filme croite pe calapoade diferite: „Tăcerea mării”, iar mai apoi „Excepția”, și am citit cartea „Toată lumina pe care nu o putem vedea” scrisă de romancierul american Anthony Doerr, toate aceste creații artistice fiind însă legate cu fire fine prin una și aceeași problematică dezbătută, a dramelor din spatele frontului și a raporturilor dintre învingători și învinși, pentru ca la scurt timp să am șansa de a descoperi romanul rămas neterminat: „Suita franceză”, conceput la începutul celui de-al doilea război mondial de o ucraineancă … Citește mai departe