Pe timpuri străvechi, activitatea de judecată era înfăptuită de voievod. Cu căciula în mâini, împricinații se înfățișau înaintea tronului, glăsuiau pe rând cu privire la pricină și prezentau hrisoavele pe care își întemeiau pretențiile. Domnitorul, îi asculta cu atenție pe vrăjmași, cerceta înscrisurile, compara argumentele, cântărea probele și dădea pe loc dreptate celui care reușea să fie mai convingător. Procedând astfel, își asuma rolul de arbitru absolut, care caută să aducă în același drept talgerele balanței, fără a se implica în lupta părților litigante și fără a coborî în arenă pentru a-i călăuzi, considerând procesul o afacere exclusiv privată a … Citește mai departe
Author: Justeţe.ro
Ciudățenii
Desfășurată pe șesul dintre Dealul Cetății și Dealul Codrișor, ambele oferind puncte perfecte de panoramă și păduri ce pot fi transformate în parcuri (fiind întretăiate de un păienjeniș de vechi drumuri și cărări), Bistrița este încă ruptă-n două de o cale ferată secundară. Nu cunosc regimul ei juridic și nici dacă primește subvenții de la stat pentru a i se asigura fără noimă supraviețuirea (deși fluxul de călători poate fi preluat de o linie de autobuz), dar știu că pe actualul terasament feroviar ar putea răsări rapid un bulevard spațios, încheiat la ieșirea din oraș cu o șosea care să … Citește mai departe
Mănăstirea Salva
Mănăstirea Salva a fost așezată la „porțile ceriului” abia în anul 1994, nu pe o veche vatră monahală, ci deasupra locului sfințit de martirul Tănase Tudoran. Absența împrejmuirii îți dă senzația că așteaptă permanent oaspeți, albul ce predomină împrejurimile sugerează curățenie spirituală, iar calea fără cotituri și în pantă ce urcă spre ea îți întărește convingerea că, indiferent de împrejurări, n-avem voie să ne abatem de la drumul drept al credinței.
Localitatea Salva este situată pe şesul format la unirea Sălăuţei cu Someşul, fiind atestată documentar încă din anul 1245. Originea toponimicului Salva este de origine slavă (de la salo, … Citește mai departe
Valeria Peter Predescu
Puțini pământeni au parte de nemurirea numelui.
Printre ei se numără și merituoșii care, cu ambiție și perseverență, nu doar că au reușit să aducă la lumină filonul de talent nativ (lăsându-l apoi să mucegăiască, cum fac mulți, când își dau seama cât este de trudit pentru a-l pune în valoare), ci l-au cizelat și lustruit neîncetat, făcându-l să strălucească și dincolo de moartea venită mult prea curând peste o existență trăită la mare intensitate pe calea desăvârșirii.
Cu adâncă prețuire arăt că în această selectă galerie s-a înscris definitiv și „mama cea măiastră” a Sălăuței, care a călăuzit pașii … Citește mai departe
Luminația
Astăzi celebrăm ziua celor care au fost înaintea noastră, sau care ne-au luat-o înainte, în trecerea pe malul celălalt, rostind îndemnul: „Haide suflete al meu, căci iată, a sosit timpul să plecăm” (Descartes), spre tărâmul necunoscut.
La începuturile copilăriei asociam cimitirul cu „împărăția morții” și încercam o anume spaimă când pășeam dincolo de împrejmuirea de piatră. Abia mai apoi am avut revelația că moartea nu umblă aiurea pe afară cu coasa în spate, ci se află înlăuntrul nostru și crește odată cu noi, fiind implantată în sămânța vieții, dar intrând în rol la momentul oportun, pe poarta unui accident nefericit … Citește mai departe