Munții Bihorului – Cetatea Rădesei.

Platoul Padiș, aflat în Munții Bihorului, respectiv în extremitatea estică a Parcului Natural Apuseni, reprezintă apogeul carstic al României, ca întindere și variație, deținând în portofoliu izbucuri și sorburi enigmatice, chei adânci (Cheile Galbenei, Cheile Someșului Cald), văi sălbatice (Valea seacă, Valea Rea), cascade spumante (Bohodea, Bulbuci), ghețari (Focul Viu, Borțig, Barsa), peșteri unicat (Cetatea Rădesei, Cetățile Ponorului), precum și o suită de doline și avene presărate prin tainica „Lume Pierdută”.

Aria de desfășurare a acestui platou montan se află la aproximativ 1200 m altitudine, accesul făcându-se pe ruta Sudrigu-Pietroasa-Boga-Padiș, pe un drum asfaltat, recent modernizat. Ar mai fi o … Citește mai departe

Grigore Bălan

Circula cândva o glumă pe seama bancnotelor și care spunea cam așa: „Când i-a sosit sorocul plecării din lume (ieșirii din circulație) și ajunge la porțile cetății raiului, se deschide vizeta și se aude un glas morocănos ce îi spune bancnotei de 100 de lei să aștepte afară până va fi chemată înăuntru. La scurt timp însă, când pe cale apare bancnota verzuie de 1 leu, porțile sunt larg deschise și însuși Sf. Petru îi iese cu drag în întâmpinare. Vădit nemulțumită, bancnota de 100 de lei îl întreabă pe apostol de ce i s-a făcut o asemenea primire unei … Citește mai departe

Întâlnire

Lumea e plină de porecle, căci odată ce te-ai pricopsit cu un nume de ocară, toate vlăstarele tale vor purta această pecete de batjocură. Unele nume de ciuf nu au o semnificație certă, sau poate înțelesul inițial s-a pierdut în negura istoriei, în timp ce altele fac referire expresă la fizionomia sau temperamentul titularului, la o apucătură mai deocheată ori la vreo poznă de pomină din viața acestuia. Mereu s-a surâs (sau chiar s-a râs sănătos) pe seama aproapelui, apogeul acestei atitudini, oarecum îndoielnice, fiind inscripțiile cu conținut dulci-amărui săpate pe crucile cimitirului din Săpânța.

Prin clasele primare obișnuiam și … Citește mai departe

Munții Trascăului : Râmețul și Rimetea

Când petreci cu oameni faini, patru zile se preschimbă-n patru ani. Cu această impresie m-am întors din tura efectuată cu familiile în Trascăul Apusenilor, unde cheile croite în calcare pun în scenă un adevărat spectacol de creste, turnuri, prăpăstii, peșteri și grohotișuri.

Un prim popas l-am făcut la Mănăstirea Râmeț, situată la 18 km depărtare de Teiuș (Alba).

Intrarea în complexul monahal.
În fundal se zăresc Cheile Mănăstirii.
Biserica nouă și stăreția mănăstirii.
Biserica veche și muzeul mănăstirii.
Și o imagine de ansamblu.

De la mănăstire și până la Cheile Râmețului mai sunt de parcurs doar patru kilometri, pe un … Citește mai departe

Iosif Viehmann

E o mare izbândă pentru orice om, ca la final de drum, când se trage linie și se face socoteala, cunoscuții, și mai ales cei care nu te-au cunoscut personal, să conchidă că n-ai făcut degeaba umbră pământului, cum spune țăranul român. Sunt printre noi și semeni de soi, croiți din argint viu, ce se mișcă cu abilitate și rapiditate în toate direcțiile, și care formează, fără voia lor, adevărate focare de energie efervescentă împrejurul cărora se adună lumea, ca fluturii atrași de lumină.

Un astfel de om înflăcărat a fost Iosif Viehmann: un companion jovial, mereu în vervă și … Citește mai departe