Focul patimii bătrâne…

Vine o vreme – pentru unii, mai devreme, pentru alții, mult prea târziu – când omul realizează că dacă nu se mai grăbește, nu pierde, ci câștigă timp prețios, că durata e limitată și că selecția lucrurilor de înfăptuit este esențială, altminteri riscă să rătăcească prin hățișul vieții și să risipească, fără rost, și ce i-a mai rămas în punguța cu doi „bANI” a sufletului său. Tot cam pe atunci, conștientizând că postata (de cules ce-a cultivat) pe care o are în față e neîndoios mai scurtă față de întinderea lANULUI de ANI, legați în snopi cu amintiri, ce se … Citește mai departe

Rămășițele războiului

Nu o dată m-am întrebat cum poți rămâne întreg la minte după ce ai fost împins în vâltoarea celei mai mari nebunii a omenirii, trăind de pe o clipă pe alta, cu moartea de mână călcând… și, mai ales, cât de scurt și de ușor e drumul de la stadiul de om obișnuit să mângâie la cel de fiară în stare să frângă viața unui necunoscut nevinovat și care sfârșește cărând conștiința încărcată a unui criminal în serie. Dar oricât aș cugeta pe aceste două teme tot nu pot pricepe ce dedublare are loc în mintea omului, în sufletul lui … Citește mai departe

O altă lume

Pe calea minunată a lecturii, prin mijlocirea Trilogiei Cairo – creația scriitorului egiptean Naghib Mahfuz (laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1988), pur și simplu m-am teleportat – sau mai degrabă catapultat – în altă lume, nouă și necunoscută, de parcă aș fi pășit, spășit, pe lună. Cu încetinitorul sau, după caz și împrejurări, derulând pe repede înainte firul acțiunii, cele trei volume ale capodoperei literare mai sus menționate (O plimbare prin palat, Palatul dorinței și Strada zahărului) urmăresc destinele a trei generații (aparținând aceleiași familii) de-a lungul unui sfert de veac, răstimp ce a reprezentat un moment … Citește mai departe

CUvântul

Măreția și importanța cuvântului în credința creștină este redată în partea de început a Evangheliei după Ioan, intitulată Întruparea Cuvântului și încărcată de tainice semnificații: „La început era Cuvântul, și cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. EL era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin EL; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără EL. În EL era viața, și viața era lumina oamenilor. (…) Și cuvântul s-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr” – un text biblic pe marginea căruia s-au tot dat, neîncetat, … Citește mai departe

Un testament existențial

Într-un moment greu și întunecat al vieții sale, Gabriel Garcia Marquez a compus un poem profund și deosebit de emoționant, cu reale valențe de crez existențial, de esență etică, de foc viu și picătură de nemurire…, ce merită citit și recitit, și rumegat, și tălmăcit, și înălțat pe post de stea călăuzitoare.

„Dacă pentru o clipă, Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiață de cârpă și mi-ar oferi o bucățică de viață, fără îndoială că n-aș spune tot ceea ce gândesc, dar m-aș gândi la tot ceea ce spun. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează Citește mai departe