Podul

La jumătatea secolului al XVI-lea, marele vizir Mehmet-pașa dă poruncă să se ridice un pod peste Drina, râul care străbate orașul bosniac Vișegrad. Așa începe istorioara podului compus din unsprezece arcade mlădioase și care devine martorul tăcut al istoriei, și al celei mari, cu războaie și răzmerițe, măriri și decăderi de imperii, dar și al celei mici, personale, cu răfuieli, drame ori fericiri de toată ziua, asistând impasibil la derularea schimbărilor ce se abat asupra locuitorilor – ce viețuiesc la răspântia a două lumi -, uneori mai molcom, alteori mai aprig, dar implacabil, și de cele mai multe ori, nedrept. … Citește mai departe

Un dialog neobișnuit

În cele ce urmează, alăturat unor ipostaze surprinse, pe parcursul anului curent, cu sublima cupolă a cerului – înspre care privim uneori cu uimire, alteori cu îngrijorare, și în rest cu încredere și speranță – am să așez câteva fragmente dintr-o carte aparte: „Conversații cu Dumnezeu”, aparținând autorului american Neale Donald Walsch și apreciată ca o capodoperă literară, fiind tradusă în zeci de limbi și publicată în milioane de exemplare.

Ideea de a sta de vorbă cu Dumnezeu, nu la taclale, la o simplă șuetă, ci la o discuție serioasă, responsabilă, mi se pare genială căci, cel mai probabil, fiecare … Citește mai departe

Suita… de cărți

Pură coincidență, sau poate nu chiar, în preajma celebrării zilei închinate memoriei eroilor am vizionat două filme croite pe calapoade diferite: „Tăcerea mării”, iar mai apoi „Excepția”, și am citit cartea „Toată lumina pe care nu o putem vedea” scrisă de romancierul american Anthony Doerr, toate aceste creații artistice fiind însă legate cu fire fine prin una și aceeași problematică dezbătută, a dramelor din spatele frontului și a raporturilor dintre învingători și învinși, pentru ca la scurt timp să am șansa de a descoperi romanul rămas neterminat: „Suita franceză”, conceput la începutul celui de-al doilea război mondial de o ucraineancă … Citește mai departe

Lumea văzută prin ochii unui copil

Așez alăturat câteva fragmente dintr-un roman excepțional: „Ai toată viața înainte”, scris de către Romain Gary, dar semnat de Emile Ajar, farsa fiind descoperită numai după moartea autorului, la șase ani de la publicarea lucrării, răstimp în care cartea se vânduse deja în peste un milion de exemplare și primise Premiul Goncourt.

Concepută într-un amestec de tragic și de comic, cartea pe care astăzi o recomand conține o serie de mari adevăruri rostite de un copil, crescut la periferia Parisului de o evreică vârstnică ce luase în plasament familial mai mulți orfani, și care relatează într-o notă deosebit de hazlie … Citește mai departe

Primăvara Paștilor

Cu riscul de a trece peste hotarul nesigur, sensibil, al saturației și cu promisiunea că nu o mai fac anul acesta, în cele ce urmează voi reda încă o colecție de „litere ilustrate”. Dacă Charles Dickens se pretează a fi citit iarna, în fotoliul din fața căminului, Nikos Kazantzakis e de preferat să fie lecturat primăvara, în fața ferestrei, frenezia narativă și explozia ideatică, ce caracterizează cărțile sale, asortându-se armonios cu elanul și entuziasmul naturii renăscute.

„Sărăcuțul lui Dumnezeu” – Nikos Kazantzakis

„Era primăvară, vreme însorită; pomii prinseră să înflorească; viile scoteau muguri, smochinii își deschideau primele lor frunzulițe fragede. … Citește mai departe