Unii ar putea spune că este un simplu act de mimetism social, un comportament impus de impulsul de a imita. Alții ar putea adăuga că este vorba și de o reminiscență a lipsurilor cu care ne-am confruntat în ultimul deceniu comunist și care au încrustat „statul la coadă” în codul nostru genetic. Nu contest posibilitatea de a fi vorba și de o meteahnă veche, de care nu ne mai putem nicicum debarasa, dar îmi vine să zic că mai e și altceva, suplimentar, căci exercițiul „statului la coadă” este exersat în perioada „marilor” reduceri de preț și de persoanele tinere, … Citește mai departe
Category: Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale
Perspective
Aproape zilnic, noul cel necunoscut așterne în calea vieții fiecăruia dintre noi multiple și diverse întâmplări, împrejurări, încercări, întâlniri… pe care, prinși în năvodul grijilor cotidiene, le descifrăm iute, sumar, în prima cheie întrezărită. Abia ulterior, uneori chiar peste ani, conștientizăm că ceva petrecut cândva nu a fost un simplu incident, un accident neglijabil, cum aparent arăta, ci un semn sau un fapt predestinat, încărcat de un rost bine definit.
Curios este că o anume stare sau situație, ori unul și același eveniment istoric, fie de natură națională, fie de factură familială, este tâlcuit și răstălmăcit diferit de cei implicați … Citește mai departe
Ioan
Pe timpuri, mulți dintre sfinții, cuvioșii și mucenicii calendarului creștin coborau în leagănele de lemn ale pruncilor veniți pe lume. Tocmai de aceea, țăranii români purtau nume de botez precum: Alexie, Anchidim, Atanasie, Avacum, Calistru, Conon, Damaschin, Dionisie, Domițian, Elisei, Ghenadie, Filimon, Filip, Iacob, Ieronim, Iezechil, Ilarion, Ioachim, Iosif, Isidor, Laurentie, Macarie, Melentie, Nicolae, Nichifor, Nicodim, Onisim, Pamfil, Paramon, Partenie, Procopie, Serafim, Silvestru, Sofronie, Spiridon, Terentie, Tihon, Timofte, Trifon, Trofim, Vartolomeu, Visarion… Tot pe atunci, duminică de duminică, lângă bisericuțele de lemn ale satelor, se rugau așezate în genunchi femeile cu nume și suflete curate, de sfinte: Agata, Agripina, Ana, … Citește mai departe
Ilustrate
Pe zi ce trece intrăm parcă tot mai adânc sub fascinația realității virtuale, a împărăției artificialului și superficialului.
Coasa, calul și căruța au fost înlocuite toate cu motoare. Și mersul pe munte se face frecvent cu piciorul pe pedala care „mugește” și ară, nu doar pe potecă, ca odinioară. Plasticul a pus stăpânire pe pământ. Succesul se măsoară în bani. Și lista poate continua: cartea pierde lupta cu ecranul, carnea crește în laborator, roboții se multiplică și diversifică exponențial…
Într-o astfel de lume, de-a dreptul nebună, în care trăim mai mult singuri, decât împreună, și scrisul de mână pare un … Citește mai departe
„Gândurele”
Uneori, fără să ne impună cineva, ne luăm un jug greu, tiranic chiar, nu al obligației de a da, de a dărui, cum poate ar cam trebui, ci al obligației de a face, stabilindu-ne singuri un sever caiet de sarcini, de îndatoriri individuale împovărătoare, de proiecte și planuri de realizare, ce ne urmăresc, ne chinuiesc, ne obsedează, chiar și în banala luptă pe care o purtăm cu tot ce înseamnă curățenie, cumpărături și pregătiri de Crăciun.
E firesc să avem vise de devenire și de dobândire a căror aducere la împlinire presupune executarea unor obligații de a face. Dăunător însă, … Citește mai departe