Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale – Page 17

Ilustrate

Pe zi ce trece intrăm parcă tot mai adânc sub fascinația realității virtuale, a împărăției artificialului și superficialului.

Coasa, calul și căruța au fost înlocuite toate cu motoare. Și mersul pe munte se face frecvent cu piciorul pe pedala care „mugește” și ară, nu doar pe potecă, ca odinioară. Plasticul a pus stăpânire pe pământ. Succesul se măsoară în bani. Și lista poate continua: cartea pierde lupta cu ecranul, carnea crește în laborator, roboții se multiplică și diversifică exponențial…

Într-o astfel de lume, de-a dreptul nebună, în care trăim mai mult singuri, decât împreună, și scrisul de mână pare un … Citește mai departe

„Gândurele”

Uneori, fără să ne impună cineva, ne luăm un jug greu, tiranic chiar, nu al obligației de a da, de a dărui, cum poate ar cam trebui, ci al obligației de a face, stabilindu-ne singuri un sever caiet de sarcini, de îndatoriri individuale împovărătoare, de proiecte și planuri de realizare, ce ne urmăresc, ne chinuiesc, ne obsedează, chiar și în banala luptă pe care o purtăm cu tot ce înseamnă curățenie, cumpărături și pregătiri de Crăciun.

E firesc să avem vise de devenire și de dobândire a căror aducere la împlinire presupune executarea unor obligații de a face. Dăunător însă, … Citește mai departe

De la IO și TU pentru IOi și TUluoaie.

„Dacă nu veți crede, nu veți înțelege” – Sf. Augustin, ceea ce înseamnă că „deținând deja adevărul, care este relevat de scripturi, pentru credincioșii creștini argumentația rațională nu este un drum spre adevăr, ci un drum de la adevăr” (Dal Maschio – Doctorul harului împotriva răului).

Ca atare, când credem în Dumnezeu, cu toată convingerea cugetului, nu mai suntem nevoiți să o luăm pe calea cunoașterii, întortocheată și întunecată, înspre un alt relativ adevăr, iar dacă credem cu toată fibra ființei noastre, nu neapărat în făptura moșilor de iarnă, buni și blânzi (deși cu toții am fost fermecați cândva de … Citește mai departe

Ultima redută

Chiar dacă uneori uităm să trăim sau trăim fără să știm, nu vrem nicicum să murim. Și nici nu avem puterea de a învăța să murim, sătui și împăcați, ci numai atârnați pe ruinele trăirilor și ascultând înfricoșați pașii morții ce se apropie.

Din păcate, pe rând și pe sărite, pentru fiecare va veni o zi în care vom primi vestea că asfințitul e aproape. Chiar foarte aproape sau oricum, cu mult mai aproape decât credeam. La debutul senzației de fundătură, de drum barat, vom încerca o năucitoare uluire, o deșteptare a zădărniciei. După, vom protesta vehement și vom pune … Citește mai departe

Spiritul Crăciunului

Crăciunul este o sărbătoare a bucuriei – un sentiment binefăcător, de mulțumire vie, de satisfacție sufletească, de veselie.

Un clopoțel cu surâs cuceritor. Nu putem lua viața în glumă, dar putem râde cu poftă ori de câte ori avem ocazia. Și să căutăm cât mai multe ocazii, fiindcă râsul vindecă rănile și „vitalizează viața”.

Pentru a-l putea primi cu inima larg deschisă, ca pe un oaspete drag, Crăciunul trebuie precedat de o perioadă de primenire și trebuie întâmpinat cu un cuget curat, liniștit. Putem porni la drum cu mici gesturi de atenție și afecțiune așezate într-o vorbă bună (sfat, îndemn, … Citește mai departe