Category: Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale

Necuvântul

În copilărie, așa cum spuneam și altădată, când vederea bunicului slăbise și la rugămintea acestuia am început să-i citesc cu voce tare din Biblie, capitolul despre facerea lumii în șase zile mi-a stârnit primele nedumeriri și întrebări fără de răspunsuri plauzibile în timp ce căutam să deslușesc infinitul și imensitatea creatorului cu „mărginimea” minții unui pui de om care dă la o parte un colț de cortină și plin de curiozitate, cercetează critic debutul spectacolului teluric, și mai ales împrejurările realizării decorului și a distribuirii rolurilor.

Aflasem deja de rotundul și de rotirea pământului, de multitudinea religiilor lumii, de teoria … Citește mai departe

Măreția mărunțișului

Sunt multe lucruri mărunte și momente aparent mici pe care nu le luăm în seamă. Din grabă și din cauza grijilor, în principal. Și nu numai, căci am renunțat să privim la minunile învelite în coaja cotidianului, ce fac diferența și dau ritm și culoare existenței. E păcat, parcă, să ne batem joc de efemeritatea noastră „alergând după cai verzi pe pereți” și realizând abia la ceas de popas, ori chiar de bilanț, măreția unui mărunțiș pe care nici nu l-am remarcat ori l-am pierdut aiurea pe drum.

Fericirea și bucuria de a trăi frumos și bogat presupune să poposim, … Citește mai departe

Măria Sa, Țăranul.

Cuvântul „țăran” (folosit frecvent în sens peiorativ) derivă din latinescul „terra” cu înțelesul de pământ, ceea ce înseamnă că țăranul poate fi definit ca om al pământului, atașat cu trup și suflet țarinei (pământului) și credinței (cerului).

Pământul a învățat lecția cumințeniei de la țăranul cu chip brăzdat și mâini bătătorite, dar cu ochi limpezi și luminoși.

În discursul de recepție intitulat „Laudă țăranului român” și rostit de Liviu Rebreanu, la data de 29 mai 1940, în ședința publică solemnă a Academiei Române (merită citit integral, fiind un elogiu fără egal adus statorniciei strămoșești) se spune:

„Țăranul nu pleacă … Citește mai departe

Hora harababurii

Unii ar putea spune că este un simplu act de mimetism social, un comportament impus de impulsul de a imita. Alții ar putea adăuga că este vorba și de o reminiscență a lipsurilor cu care ne-am confruntat în ultimul deceniu comunist și care au încrustat „statul la coadă” în codul nostru genetic. Nu contest posibilitatea de a fi vorba și de o meteahnă veche, de care nu ne mai putem nicicum debarasa, dar îmi vine să zic că mai e și altceva, suplimentar, căci exercițiul „statului la coadă” este exersat în perioada „marilor” reduceri de preț și de persoanele tinere, … Citește mai departe

Perspective

Aproape zilnic, noul cel necunoscut așterne în calea vieții fiecăruia dintre noi multiple și diverse întâmplări, împrejurări, încercări, întâlniri… pe care, prinși în năvodul grijilor cotidiene, le descifrăm iute, sumar, în prima cheie întrezărită. Abia ulterior, uneori chiar peste ani, conștientizăm că ceva petrecut cândva nu a fost un simplu incident, un accident neglijabil, cum aparent arăta, ci un semn sau un fapt predestinat, încărcat de un rost bine definit.

Curios este că o anume stare sau situație, ori unul și același eveniment istoric, fie de natură națională, fie de factură familială, este tâlcuit și răstălmăcit diferit de cei implicați … Citește mai departe