Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale – Page 16

Înghețul și uitarea

*În palma iubirii și o inimă înghețată se topește pentru a se turna în alt tipar, pe 0 altă treaptă…*

De Crăciun, ne podidesc amintirile, regăsindu-ne în cristalinul fiecărui copil-colindător și privind chipul lui Dumnezeu în fiecare pălmuță întinsă după un bănuț. Nimic nu se compară cu farmecul copilăriei, de care este strâns legată și la loc de cinste așezată în panoplia înjurăturilor autohtone cu sens înghețat-controversat și expresia: „Du-te-n moașă-ta pe gheață!”. O sudalmă amicală și afectuoasă, sau așa am perceput-o inițial, când o mai auzeam rostită, cu drag, de câte un părinte atunci când odorul făcea o năzbâtie … Citește mai departe

De veghe în l(ANUL) de se(CARĂ)

Pe traseul sinuos al vieții, pe post de borne – pastel colorate și grijuliu numerotate -, aflăm împlântate toate revelioanele petrecute pe pământ, căci durata existenței unui om se numără în nopțile partajate frățește între anul cel bătrân, peste care se trage cortina uitării și anul nou-născut în leagănul sfânt al orizontului.

Răspântia dintre ani poate fi privită ca un răstimp potrivit pentru a trage linie și a face socotelile de etapă, fără a ne mira – ori mâhni – dacă ne dă cu virgulă ori dacă rezultatul este incert, plasat pe undeva între plus și minus pe scara nimicniciei … Citește mai departe

În prag de „Întâiul lui Undrea”

„România este patria mea, restul sunt doar țări.” – Octavian Paler

Țin să subliniez, încă de la început, că detest orice urmă de șovinism și orice încercare de patriotism exacerbat, dar că apreciez popoarele ce țin, cu adevărat, la zilele de mare sărbătoare și care își etalează, fără preget, iubirea și identitatea de neam.

Î*ntâmplător, un podium tricolor.*
*Campionatul Național de Clase la Dans Sportiv, Clasa C Standard – Brașov, octombrie 2021.*

În esență, cuvântul mândrie semnifică un sentiment de bucurie, de mulțumire și de încredere în forțele și calitățile proprii. Personal, nu văd nimic dăunător în a fi … Citește mai departe

Vino și vezi

Ilva-Mică a fost, timp de un secol și ceva, un exemplu de urmat în ceea ce privește punerea în practică a principiului de conviețuire socială „unitate în diversitate”. Când am dobândit putere de înțelegere, în partea de jos a acestui sat, unde am copilărit, mulți dintre cunoscuți purtau nume necunoscute prin alte localități someșene: Bahman, Balasz, Benko, Bojoiovschi, Buraciuc, Brisciuc, Carsai, Cengheri, Ciocia, Coța, Debrecnezi, Faltinski, Forvalt, Galușneak, Gellner, Giulverzan, Husar, Ilaș, Iurișniț, Ivanciuc, Kuharek, Lenhardt, Mișcolți, Nagy, Redl, Revnic, Ronta, Sekei, Terșanski, Țibecailo…, cu mențiunea că îmi cer scuze dacă nu le-am consemnat corect și cu precizarea că, astăzi, … Citește mai departe

Marii martiri

Nu prea poți pretinde unui om obișnuit să caute la mântuirea sufletului cât timp este despuiat de haine și lihnit de foame. Nevoile trupului primează numai că, și după ce omul „se pune pe picioare”, tot pântecul e pus pe primul loc, căutând să-l țină plin, scump învelit și bine împrejmuit cu ziduri etajate, deși la plecare de pe pământ, după cum bine se știe „ săracul nu lasă nimic, iar bogatul nu poate lua nimic”. Ca atare, tot ce ține de suflet, inclusiv de memoria străbunilor, e lăsat mereu deoparte, inclusiv de comunitate, și amânat mai încolo, pe mai … Citește mai departe