Pe traseul sinuos al vieții, pe post de borne – pastel colorate și grijuliu numerotate -, aflăm împlântate toate revelioanele petrecute pe pământ, căci durata existenței unui om se numără în nopțile partajate frățește între anul cel bătrân, peste care se trage cortina uitării și anul nou-născut în leagănul sfânt al orizontului.
Răspântia dintre ani poate fi privită ca un răstimp potrivit pentru a trage linie și a face socotelile de etapă, fără a ne mira – ori mâhni – dacă ne dă cu virgulă ori dacă rezultatul este incert, plasat pe undeva între plus și minus pe scara nimicniciei … Citește mai departe