Category: Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale

Panica

Când un virus se transmite la cinci metri distanță și rezistă 30 de minute în aer și cinci zile pe suprafețe, ești la mâna norocului sau NEnorocIRII. Alegerea e aleatorie, dar așa e în lume, de când e lumea și pământul: venim pe rând și plecăm pe sărite, în raport de sensibilitățile trupești și ghinionul fiecăruia.

E normal ca fiecare dintre noi să avem lucruri amânate, așezate într-o oarecare ordine de așteptare, și să sperăm că vom trăi cât mai mult pentru a le împlini, dar asta nu înseamnă că trebuie să disperăm dacă vom fi nevoiți să spunem „Stop … Citește mai departe

Ultima uitare

Dincolo de orice îndoială datorăm respect și recunoștință celor căzuți pe câmpurile de luptă a marilor războaie. Și cei care s-au întors de pe front, vătămați și traumatizați, sunt demni de toată stima și prețuirea noastră, dar moșii și strămoșii noștri care au murit departe de casă, prin Tirol sau Galiția ori la Cotul Donului, merită veșnica noastră venerație.

A arunca vălul uitării peste jertfa lor e o impietate, un sacrilegiu. Una e să mori acasă, în patul tău din cămin, înconjurat de familie, plâns, privegheat și prohodit cum se cuvine unui creștin, ajuns la ultimul „Amin”, și alta e … Citește mai departe

Echitate

Napoleon Bonaparte spunea cândva: „ Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit”, iar Charles de Gaulle a întărit: „ Cimitirele sunt pline de oameni indispensabili”.

La stat, sunt pensionabili care preferă să rămână în câmpul muncii, cu motivaţii de tipul: „doar plictisul te aşteaptă acasă, după pragul pensiei” sau „nu te mai bagă nimeni în seamă, după ce te pensionezi”, fiind întrebuințată și predica patriotică de genul : „rămân pentru a-mi face datoria până la capăt” ori discursul de dragoste la adresa profesiei : „îmi iubesc prea mult meseria pentru a pleca imediat ce pot”.

Indiferent dacă e vorba de … Citește mai departe

Destin divin ori slobodă soartă

În debutul vieţii nu conştientizăm prezenţa destinului prin preajma noastră. Explicabil, întrucâtva. Pe de o parte, la obârşie, nu se petrec lucruri existenţiale spectaculoase, radicale. Pe de altă parte, deghizată în „neghiniţă”, soarta ne șopteşte fără contenire că e suficient să vrem pentru a obţine, că nimeni şi nimic nu ne poate înfrânge, că orice împrejurare poate fi depăşită ori cel puţin convertită, în ceva favorabil, profitabil. Poate de aceea, nu luăm aminte la sfaturi şi sugestii, şi nici de ajutor, n-avem nevoie. Suntem mândri, plini de „eu” şi de „mine”, cu alură de atotputernic şi atoateştiutor.

Pe parcurs însă, … Citește mai departe

Abandon

Revin la tema feroviară întrucât, de curând, prin amabilitatea unui amic, am intrat în posesia unei cărți inedite: „Drum de fier prin praf de pușcă și ploaie de stele”, scrisă frumos și minuțios de inginerul feroviar Paul Brascanu. Fiind editată într-un număr relativ restrâns, de Editura Ștef, în anul 2012, înțeleg să consemnez câteva detalii, mai puțin cunoscute, despre uitatele căi ferate din nordul țării.

Și încep prin a vă spune că, în trecut, am avut ce nu avem astăzi: o linie de cale ferată între Maramureș și Bucovina. În plin război, pentru a facilita transportul trupelor și materialelor de … Citește mai departe