Category: Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale

Echitate

Napoleon Bonaparte spunea cândva: „ Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit”, iar Charles de Gaulle a întărit: „ Cimitirele sunt pline de oameni indispensabili”.

La stat, sunt pensionabili care preferă să rămână în câmpul muncii, cu motivaţii de tipul: „doar plictisul te aşteaptă acasă, după pragul pensiei” sau „nu te mai bagă nimeni în seamă, după ce te pensionezi”, fiind întrebuințată și predica patriotică de genul : „rămân pentru a-mi face datoria până la capăt” ori discursul de dragoste la adresa profesiei : „îmi iubesc prea mult meseria pentru a pleca imediat ce pot”.

Indiferent dacă e vorba de … Citește mai departe

Destin divin ori slobodă soartă

În debutul vieţii nu conştientizăm prezenţa destinului prin preajma noastră. Explicabil, întrucâtva. Pe de o parte, la obârşie, nu se petrec lucruri existenţiale spectaculoase, radicale. Pe de altă parte, deghizată în „neghiniţă”, soarta ne șopteşte fără contenire că e suficient să vrem pentru a obţine, că nimeni şi nimic nu ne poate înfrânge, că orice împrejurare poate fi depăşită ori cel puţin convertită, în ceva favorabil, profitabil. Poate de aceea, nu luăm aminte la sfaturi şi sugestii, şi nici de ajutor, n-avem nevoie. Suntem mândri, plini de „eu” şi de „mine”, cu alură de atotputernic şi atoateştiutor.

Pe parcurs însă, … Citește mai departe

Abandon

Revin la tema feroviară întrucât, de curând, prin amabilitatea unui amic, am intrat în posesia unei cărți inedite: „Drum de fier prin praf de pușcă și ploaie de stele”, scrisă frumos și minuțios de inginerul feroviar Paul Brascanu. Fiind editată într-un număr relativ restrâns, de Editura Ștef, în anul 2012, înțeleg să consemnez câteva detalii, mai puțin cunoscute, despre uitatele căi ferate din nordul țării.

Și încep prin a vă spune că, în trecut, am avut ce nu avem astăzi: o linie de cale ferată între Maramureș și Bucovina. În plin război, pentru a facilita transportul trupelor și materialelor de … Citește mai departe

Datul și luatul

Să considerăm că ofertele, ocaziile şi oportunităţile ivite, ni se cuvin, în tot și gratuit, e o nerozie, sau chiar o mojicie. O fi de vină ignoranța sau inconștiența ori experienţa deficitară de viaţă. E posibil ca obişnuinţa să îşi fi adus şi ea aportul. Nu caut să contest explicaţiile şi motivaţiile, mai mult sau mai puţin plauzibile, ce pot fi cu indulgenţă identificate.

Demersul meu vizează pericolul ce planează asupra celui consecvent într-o astfel de conduită. Cu timpul, fără o simptomatologie clară, braţul de primit devine tot mai acaparator şi mai încăpător, iar mâna de dat se atrofiază, ca … Citește mai departe

Paragină

Orice casă părăsită, îmi stârneşte un sentiment de milă, şi mă înduioşează până la lacrimi, dacă e prăbuşită. Astfel de case, rămase în paragină, sunt proba vie a unei nepăsări prelungite, dovada unei delăsări imputabile, proprietarii nefiind preocupați, ca niște buni gospodari, să le păstreze, măcar în stadiul în care le-au primit, pentru a le da mai departe, oneros sau chiar gratuit, unor oameni mai diligenți.

Același sentiment îl încerc, și în raport de CFR-ul de altădată, de Căile Ferate Române, cum frumos erau intitulate. Atitudinea de indiferență (să nu spun incompetență), adoptată de guvernanți constituie, în opinia mea, un … Citește mai departe