Câte ceva despre justiție – Page 3

Victimologia, pe înțelesul tuturor

În absența unui dispozitiv adecvat, nu poți observa microbii ce mișună pe mâini ori virușii ce dau năvală spre nări, iar fără un simț special, „de copoi”, sădit pe un strat gros de experiență judiciară penală, nu ești în măsură să-i reperezi pe cei nărăviți în rele, ce au apucat-o pe cărări strâmbe și care urzesc planuri nelegiuite, în privirea lor neputându-se citi, din prima, toată răutatea, ipocrizia și viclenia ce le cârmuiește sufletul.

Se spune că mândria merge înaintea căderii, iar lipsa de prevedere înaintea dării cu capul…

Căci „călcătorii de lege” sunt cu ochii-n patru pe fereastra uitată … Citește mai departe

Amintiri despre justiție

În cadrul disputelor judiciare, demarate și derulate cu îndârjire, înălțat fiind în jilțul obiectivității, judecătorul are căderea (dreptul și datoria) de a alege bobul de adevăr de neghina susținerilor pro causa, de a cântări afirmații și argumente, de a cumpăni pe starea de fapt, pe chestiunile de drept ( nu o dată interpretabile) și pe textele de lege aplicabile. Magistratul-judecător e mereu prins la mijloc (chiar dacă e situat deasupra tuturor), în miezul luptei de idei și de interese ale părților, între acuzare și apărare, între părerile exprimate, între probele administrate, între soluțiile ce pot fi date, analizând … Citește mai departe

Ițe pestrițe

Adeseori se-ntâmplă ca forma să ne ia ochii și să ne lase mască, cu gura căscată, împiedicându-ne să deslușim pe deplin tocmai lucrul care contează cel mai mult : fondul, conținutul, așa cum la restaurant vedem, prea bine, ce ni se servește, elegant ornat, în farfurie, dar nu știm cât de curat este în bucătărie și nici dacă alimentele – sau numai condimentele – au fost de o adecvată calitate. Și în piață suntem atrași, ca fluturii, de mărimea zarzavaturilor, de conturul perfect, de culorile ademenitoare, și în ciuda asigurărilor creștinești acordate (că numai gunoi de grajd a pus), n-avem … Citește mai departe

Expoziție… de justiție

E de notorietate că părerea despre ceva – sau despre cineva – diferă „de la om la pom”, în raport de experiența și de educația emitentului. Dacă unii văd lucrurile în alb-negru (putând fi etichetați simpliști și superficiali), alții le deslușesc nuanțat (ori chiar viu colorat), cu riscul recunoscut de a cădea cu toții în același „păcat” : al încadrării lor, stricte și riguroase, fie la plus, fie la minus, deși părțile pozitive și negative sunt amestecate, în doze diferite, în oricare element sau eveniment.

De asemenea, e îndeobște cunoscut că în una și aceeași imagine, fiecare om vede și … Citește mai departe

O cale de-mpăcare

Mi-am amintit astăzi de o glumă având ca protagonist un tânăr avocat care, la scurt timp după preluarea biroului de avocatură, se întoarce încântat acasă și spune: „Tată, am pus punct final, prin împăcarea părților, la procesul cel vechi…”, răspunsul primit fiind memorabil: „Te felicit fiule, dar vreau să știi că din onorariile încasate pe parcursul acelui proces te-am întreținut la facultate.”

Sigur, din punct de vedere deontologic, avocatului îi revine îndatorirea de a-l informa onest pe client despre costurile și evoluția procesului, de a evalua și cântări în mod corect și realist, împreună cu acesta, șansele de câștig sau … Citește mai departe