Category: Despre tot felul de lucruri

Fior și frică… de furnică

Un vechi proverb latin subliniază că „nimic nu este de temut în afară de însăși teama”, în timp ce Dostoievski, în romanul Demonii, dezvăluia un fapt uitat: „frica este blestemul omului”.

Teama provocată de negura unui tărâm necunoscut, de imprevizibilul – posibil primejdios – al vremurilor ce stau să vină, acționează perfid, ca un sâmbure de drojdie strecurat în aluatul sufletului și care sporește neliniștile existențiale – pe nesimțite, fără contenire și până la cote nebănuite – de ajunge bietul om să trăiască cu frica-n sân și să tragă câte o spaimă la fiecare vorbă (nesăbuită) vânturată pe te miri … Citește mai departe

Repere-pietricele

În vremurile tulburi pe care le traversăm, când omul dă impresia că a capitulat în fața mașinăriilor pe care le-a meșterit (devenind cel puțin dependent, dacă nu cumva chiar a fost legat cu lanțurile grele ale robiei), când spațiul se restrânge – și distanțele se scurtează -, iar timpul a luat-o la picior, în pas alergător, obișnuim să culegem cu brațul tot ce aflăm pe cale și să le clădim movilă în curtea sufletului, fără a le cerceta, căci nu mai e timp nici pentru arhivarea amintirilor, nici pentru decantarea impresiilor, nici pentru tragerea concluziilor, nici pentru efectuarea corecțiilor de … Citește mai departe

Vecinașii…

… adică, „în veci ți-s nașii”, în timp ce pronunția acestui cuvânt în limba engleză te duce cu gândul la NAIBA, cu înțelesul de diavol ( neighbor), iar în limba franceză la expresia „Voi sunteți sinele” (voisine), elocvente și pline de semnificații fiind și sinonimele folosite de români: apropiaș, împrejuraș, mărginaș, mejdaș, megieș…, toate evocând proximitatea vecinilor și imediata (indiscreta) lor apropiere.

Poate tocmai de aceea cu „Vecină, dragă vecină…” începe un vechi cântec de petrecere despre o vecină ce-și sfătuiește „șogorița” să-și țină bărbățelul bine, căci vine seara pe la ea și, miloasă fiind, îl ia și-l bagă-n casă, … Citește mai departe

Lângă securea războiului și pipa păcii

Cred că omul are ctitorită, în adâncul ființei sale, o ciudată dorință de cucerire teritorială, de apropriere, inclusiv prin viclenie ori violență, a spațiului folosit de celălalt, fără a aprecia, cum se cuvine, un binecuvântat răstimp prosper și pașnic. Cu ochii ațintiți pe gard, pe graniță, mereu nemulțumit de cât deține și întărâtat de ideea unuia „greu de cucerit”, omul a luat mereu cu forța pământurile și l-a prădat, fără pic de milă, pe aproapele său. În doar cinci decenii și fără a se mai repeta vreodată în istoria lumii, sub conducerea lui Ginghis Han (Genghis Khan), urmat de Hanul … Citește mai departe

Scurtături

Odată cu „venirea pe lume” a unităților PC, conectate la internet, a devenit parcă și mai evidentă predispoziția omului de a afla și de a o apuca pe scurtături: de tastatură, pentru fișiere, aplicații, pagini web…, fiind trasate și marcate, în scop de ușurare, nenumărate „shortcuts” pe întreg întinsul păienjeniș virtual.

Realizările repurtate pe segmentul automatizării și pașii uriași făcuți spre robotica ascendent autonomă impun realitatea unei retorici cu valențe de paradox: lenea a fost principalul motor al progresului umanității și numai confortul ne-a călăuzit pe calea: cal-căruță-automobil înzestrat cu pilot automat și banalul ( de acum) GPS – în … Citește mai departe