Cu ușurință, scriitura de azi riscă să fie etichetată blasfemie și să iște reproșul așternut în Psalmul 54 din partea unor apropiați („tocmai tu, frate de cruce și prieten cu mine, ce umblam în același gând…”), dar să o luăm cătinel de la facerea lumii mele arătând că în copilărie eu, care dormeam ca un buștean și nu visam (ori poate doar n-aveam ținere nocturnă de minte), m-am confruntat, repetat, cu un coșmar, așa cum l-am calificat ani îndelungați, chiar și după definitiva lui dispariție. Nu era vorba de un film încărcat de acțiune, cu imagini de groază, … Citește mai departe
Category: Despre munți… și mulți dintre noi
De-a drumului
„… un drum care începe cu mult înainte ca eu să-l întâlnesc și care se sfârșește mult mai departe decât e destinația mea” – Edward Thomas
„Nu știu alții cum sunt”, dar odată ce vine vara, mă simt ușor, bucuros nevoie mare că stau pe afară și că umblu, așa că nu prea reușesc să mă adun de pe drumuri, mai-mereu găsind cu cale…, tot timpul punând la cale… Că suntem mereu pe drumuri, printre suișuri și coborâșuri, e un fapt bine cunoscut, căci de mici am fost aruncați în drum și trimiși la școală, după cumpărături…, spunându-ni-se: „Pe … Citește mai departe
Peregrin
De curând, la un așa-zis bal mascat (în fapt, o petrecere restrânsă, între prieteni foarte buni), m-am costumat, în chip aproape natural, ca un țigan de odinioară, iar mai apoi, ca un simplu vagabond. Spun natural, sau mai degrabă intuitiv, pentru că nu a fost vorba de alegeri temeinic chibzuite, ci hotărând imediat, la sugestia soției (citindu-mi poate în subconștient!), dar cu mențiunea că ambele versiuni de înfățișare, având la temelie elementul comun de „traistă-n băț”, mi s-au potrivit, dovadă fiind spusele celorlalți participanți: că mi-am intrat bine în fiecare rol.
Nu știu cât m-a influențat, în copilărie, obiceiul împământenit … Citește mai departe
Munții minții noastre
„O, mintea, mintea are munți…”, ne reamintea, cândva, Gerard Manley Hopkins, preot iezuit și poet englez din epoca victoriană, rămas în memoria colectivă prin laudele aduse lui Dumnezeu prin mijlocirea imaginilor desprinse din natura înconjurătoare.
Și nu se referea la circumvoluțiuni, ci la mulțimea de munți monumentali: înalți, abrupți, întunecați…, pe care mintea – îngustă, întortocheată, cu limite de nedepășit – îi are de urcat pe calea devenirii umane înspre serenitate, întru desăvârșire, fiecare cu bocceluța și cu toiagul lui, pe cărărușa aleasă, pândită de prăpăstii personale existențiale, barată de pietre (sau chiar perete) de mai mare sau mai mică … Citește mai departe
La Crucea Caraimanului
Crucea de pe Calea Alimanului (ce curge, strâmtorată, printre ape adânci – așa cum îi este înțelesul) și care-ți iese-n drum înainte de Podgoria Cochirleni (Dobrogea) m-a oprit locului pentru o clipă, în încercarea de a-i descifra însemnele și tainele, dar fără vreun sorți de izbândă. Intenția agățată la o troiță de lângă fântâniță e limpede ca și izvorul care o adapă și aduce pe buze ardelenescul „Mulțam fain!”, căci mare-i pomana pentru un gâtlej însetat, ori un „Bogdaproste!”, expresie auzită prin Bucovina, dar cu proveniență bulgară: „Bog da posti” însemnând „Dumnezeu să-i ierte pe morții tăi!”. Și mi se … Citește mai departe