Despre munți… și mulți dintre noi

De-a drumului

„… un drum care începe cu mult înainte ca eu să-l întâlnesc și care se sfârșește mult mai departe decât e destinația mea” – Edward Thomas

„Nu știu alții cum sunt”, dar odată ce vine vara, mă simt ușor, bucuros nevoie mare că stau pe afară și că umblu, așa că nu prea reușesc să mă adun de pe drumuri, mai-mereu găsind cu cale…, tot timpul punând la cale… Că suntem mereu pe drumuri, printre suișuri și coborâșuri, e un fapt bine cunoscut, căci de mici am fost aruncați în drum și trimiși la școală, după cumpărături…, spunându-ni-se: „Pe … Citește mai departe

Peregrin

De curând, la un așa-zis bal mascat (în fapt, o petrecere restrânsă, între prieteni foarte buni), m-am costumat, în chip aproape natural, ca un țigan de odinioară, iar mai apoi, ca un simplu vagabond. Spun natural, sau mai degrabă intuitiv, pentru că nu a fost vorba de alegeri temeinic chibzuite, ci hotărând imediat, la sugestia soției (citindu-mi poate în subconștient!), dar cu mențiunea că ambele versiuni de înfățișare, având la temelie elementul comun de „traistă-n băț”, mi s-au potrivit, dovadă fiind spusele celorlalți participanți: că mi-am intrat bine în fiecare rol.

Nu știu cât m-a influențat, în copilărie, obiceiul împământenit … Citește mai departe

Munții minții noastre

„O, mintea, mintea are munți…”, ne reamintea, cândva, Gerard Manley Hopkins, preot iezuit și poet englez din epoca victoriană, rămas în memoria colectivă prin laudele aduse lui Dumnezeu prin mijlocirea imaginilor desprinse din natura înconjurătoare.

Și nu se referea la circumvoluțiuni, ci la mulțimea de munți monumentali: înalți, abrupți, întunecați…, pe care mintea – îngustă, întortocheată, cu limite de nedepășit – îi are de urcat pe calea devenirii umane înspre serenitate, întru desăvârșire, fiecare cu bocceluța și cu toiagul lui, pe cărărușa aleasă, pândită de prăpăstii personale existențiale, barată de pietre (sau chiar perete) de mai mare sau mai mică … Citește mai departe

La Crucea Caraimanului

Crucea de pe Calea Alimanului (ce curge, strâmtorată, printre ape adânci – așa cum îi este înțelesul) și care-ți iese-n drum înainte de Podgoria Cochirleni (Dobrogea) m-a oprit locului pentru o clipă, în încercarea de a-i descifra însemnele și tainele, dar fără vreun sorți de izbândă. Intenția agățată la o troiță de lângă fântâniță e limpede ca și izvorul care o adapă și aduce pe buze ardelenescul „Mulțam fain!”, căci mare-i pomana pentru un gâtlej însetat, ori un „Bogdaproste!”, expresie auzită prin Bucovina, dar cu proveniență bulgară: „Bog da posti” însemnând „Dumnezeu să-i ierte pe morții tăi!”. Și mi se … Citește mai departe

Manual pentru urcări pe munte

Indiscutabil, o minte măruntă, mărginită, de pământean nu poate surprinde, și cuprinde în câteva cuvinte, înfăptuirea dreptății divine. Nu-i cum să înțeleagă ceva ce nu i s-a prezentat detaliat și încă de la debut, deși trebuia, mai ales că, în raport cu eternitatea, trecerea prin viață este egală, ca durată, cu o tură de linghișpir, iar urma echivalează cu umbra lăsată de lanțul legat la țăruș.

Și ca să probez că e cam dificil de prins șpilul spun: când omul e lansat la (s)apă, fără a i se da și un termen de garanție, ori altfel spus, scuturat din pătura … Citește mai departe