Cunoscut de pe vechea bancnotă de 100 de lei şi mai degrabă, ca revoluţionar paşoptist, prigonit pentru noul şi modernul ce a încercat să-l instaureze şi care a sfârşit, singur şi sărac, departe de ţară (în Palermo, locul de veci nefiind nici acum clar identificat), la doar vârsta de 33 de ani, meritul major ce revine lui Nicolae Bălcescu în plan istoric constă în aceea că, după îndelungi căutări şi minuţioase documentări, a scos la lumină un mare domnitor român, prin mijlocirea lucrării istorice de referinţă intitulată sugestiv „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, scrisă în mod obiectiv şi detaliat în anii … Citește mai departe
La “bunicuţele” de lemn şi piatră din Zagra şi Runcu Salvei.
Pentru a ajunge în Zagra am urmat traseul Bistriţa-Cepari-Mintiu-Mocod. Un drum integral asfaltat, nu foarte aglomerat şi care îţi oferă ocazia de a afla, şi altceva.
Recomand un răgaz rustic (veritabil) la Mintiu, un vechi cuib de românism închis între dealuri, dovadă deplină făcând denumirile avute de-a lungul istoriei, respectiv Rumanisch Baierdorf (în germană) şi Olahnemeti (în maghiară).
Actuala biserică ortodoxă fiinţează din anul 1900, având hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, fiind ridicată, se pare, pe locul unei vechi mănăstiri ce a fost arsă în anul 1761 din ordinul generalului Adolf von Bucow. Nu departe de locaşul de cult … Citește mai departe
Când totul pare pierdut.
E dezolant şi dezarmant să simţi, că în toate câte sunt şi, mai ales, pentru totdeauna, ţi-e totuna. Lipsa de speranţă, absenţa unei perspective pozitive, a unui orizont optimist, împing la gesturi extreme. E în stare de orice omul aflat în stadiul terminal al unei boli grave, incurabile (doar o puternică credinţă creştină te ajută să-nduri), în pragul falimentului sau în poarta puşcăriei (după ce a trăit cu impresia că face parte din „spuma societăţii”) dar şi oricine e ferm convins că drumul îi este barat definitiv de reale sau închipuite obstacole de netrecut (sedusă şi abandonată, cu onoarea pătată … Citește mai departe
Pe muntele Heniu
Astăzi vă propun un traseu scurt şi facil : Vf. Heniul Mare din Munţii Bârgăului şi eventual, dacă vă mai rămâne timp, fortificaţia din Dealul Ponce, situat deasupra localităţii Ilva-Mică, la confluenţa pârâului Strâmba, cu râul Ilva.
Dacă plecăm din Bistriţa, ne îndreptăm spre Josenii Bârgăului, de unde o luăm spre Ilva-Mică, prin pasul Strâmba. După coborârea din şa, după ultima curbă strânsă străjuită de un stâlp rămas chiar pe acostament, drumul curge drept pe lângă vale, dar noi o luăm la dreapta, tot pe un drum asfaltat ce urcă şerpuit pe lângă pârâul Strâmba, o coteşte apoi spre codru … Citește mai departe
Vecinii de versant
La câţiva paşi de păşunea alpină, în liziera de sus a pădurii, am întâlnit un brad neobişnuit. Trona într-o paşnică poiană, desfăşurată pe un mic tăpşan, străjuit îndeaproape de stânci ce evocă felurite chipuri. Masiv în trup, cu rădăcini ce se ascund atent printre pietre şi ramuri regulat dispuse pe trunchi, grele de rod şi încununate într-un vârf impozant, ascuns adesea de nori. Te uiţi uluit la el şi nu-ţi vine să crezi că o asemenea capodoperă a codrului a purces şi ea dintr-o simplă sămânţă adusă de vânt.
La o asemenea altitudine rar întâlneşti un brad similar. E … Citește mai departe