Normarea muncii judecătorului

Proiectul de normare a muncii judecătorului, a fost elementul care a oferit, o vreme, un orizont optimist. A fost îndelung pregătit, demarat cu dificultate, derulat cu poticniri, pentru ca în final să fie abandonat voit, sau doar amânat tacit. Un lucru este cert: a rămas în nelucrare (din neştiinţă ori neputinţă), fără a fi finalizat, spre folosul magistraţilor.

Importanţa acestei încercări, de natură organizatorică, constă în aceea că, un atare program informatic, ar fi conferit o imagine corectă şi completă a volumului de activitate desfăşurat de fiecare instanţă şi de fiecare judecător, ar fi pus presiune pe decidenții politici (în … Citește mai departe

Paragină

Orice casă părăsită, îmi stârneşte un sentiment de milă, şi mă înduioşează până la lacrimi, dacă e prăbuşită. Astfel de case, rămase în paragină, sunt proba vie a unei nepăsări prelungite, dovada unei delăsări imputabile, proprietarii nefiind preocupați, ca niște buni gospodari, să le păstreze, măcar în stadiul în care le-au primit, pentru a le da mai departe, oneros sau chiar gratuit, unor oameni mai diligenți.

Același sentiment îl încerc, și în raport de CFR-ul de altădată, de Căile Ferate Române, cum frumos erau intitulate. Atitudinea de indiferență (să nu spun incompetență), adoptată de guvernanți constituie, în opinia mea, un … Citește mai departe

Falsitate

La un moment dat, s-au rostogolit în spaţiul public, o serie de informaţii privind cuantumul despăgubirilor pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a stabilit în sarcina României, fără ca datele întrebuințate să fie în mod corespunzător diseminate, astfel că, intenționat sau nu, s-a inoculat în mintea omului obișnuit, ideea că se plătesc sume considerabile, din bugetul de stat, pentru erorile judiciare comise de către judecători.

Sunt și astfel de cazuri, neînsemnate însă numeric, căci în procent covârșitor, despăgubirile stabilite în sarcina statului român, au fost și sunt consecinţa unei legislaţii deficitare adoptate în materia reconstituirii dreptului de proprietate şi … Citește mai departe

Pomul de pomină

Un profesor de liceu își „gratula” elevii cu expresia: ,, prost să fii … noroc că eşti ’’. Un meşter de case obișnuia să spună: ,, decât mare şi prost, mai bine mic şi tăntălău ’’, iar într-un compartiment de tren, în cursul unei conversaţii, un călător a rostit replica: „dacă eşti prost de mic, când eşti mare numa’ te joci ’’. De curând, cineva, mai hâtru, făcând referire la odrasla sa, a zis ironic : „ e urâtă și proastă, dar e a noastră”.

Despre prostia omenească multe s-au spus, şi tot cam pe atâtea s-au scris. Pe seama … Citește mai departe

Cetatea Ciceului

Am revăzut, spre finele anului trecut, într-o zi frumoasă de toamnă târzie, Cetatea Ciceului. Pentru a ajunge în acest încântător loc, din localitatea Ciceu-Mihăiești (aflată la hotarul cu judeţul Cluj și care a purtat în trecut numele de Csicsomihalyfalva), o luăm la dreapta, spre satul Leleşti, cu o componenţă etnică aparte, dat fiind colonizarea, în urmă cu peste 250 de ani, a unor familii de slovaci (peste 140 de suflete), ce s-au dovedit a fi mari meşteri pietrari, faima localităţii ducându-se până departe, când era la mare cinste și căutare piatra de moară.

E un sat întins de-a lungul pârâului, … Citește mai departe