Cumplită e învinuirea conștiinței

Ca o umbră credincioasă îl urmează conștiința pe om, suflându-i în ceafă și mormăind a nemulțumire: „ e cam puțin…”; „nu ți-ai înfrânat limba ascuțită!; „ai dat-o iară de gard, pângărind steagul ca prostul”. Ce face omul ? Ba scotocește după circumstanțe care să-i atenueze responsabilitatea: „am fost provocat intenționat”, „eram obosit și nu m-am gândit”…, ba invocă ceasul rău sau precedentul: „și alții au dat-o-n bară”, ori chiar încearcă să-și amăgească conștiința cu argumentul că nu-i chiar așa de grav precum pare la prima privire.

Conștiința e temelie, făclie, oglindă, busolă, călăuză și îndreptar.

Pentru orice om obișnuit, sâcâitoare … Citește mai departe

Highlife

Atitudinea e dată de altitudine, iar amplitudinea, de aptitudine.

Ferice de cel ce este verde (voinic) și albastru (senin)!

Se pare că fiecare om are o altitudine care-i priește și care i se potrivește, un etaj – sau peisaj, ori personaj – pe care îl preferă, care i se aseamănă, sau căruia îi aparține și unde se simte, cu adevărat, acasă.

Dar nu la clasa cultă și nici la traiul dus pe movila artificială și adesea arbitrară a funcției, „multpreaînaltă”, vremelnic deținută, ori a averii, chiar și pe merit, agonisită, mă voi opri astăzi, în cele câteva rânduri ce urmează, … Citește mai departe

Pomeni(ri)

„Apără-mă TU, Doamne, de potrivnicii mei, luptă TU cu cei ce se luptă cu mine” rostește Împăratul David în Psalmul 35, iar eu, OMUL, în tot acest timp, o să șăd în crâșmă, cu un trideți în față, făcând pe chibițul. Oare numai mie mi se pare o neobrăzare această delegare, acest transfer unilateral de responsabilități, fără a da, măcar ceva, în schimb ori cel puțin a întreba ?

Cam tot așa procedăm noi, oamenii moderni, așa-ziși de rit (rît) nou, când vine vorba și de veșnica pomenire a răposaților, pasând și această sarcină tot lui Dumnezeu, pe motiv … Citește mai departe

Slove și palavre, de muzeu

„Cât exprimi, atâta ești” – George Călinescu

Deși noi ne-am îndepărtat, întrucâtva, de la înțelesul inițial, termenul de slovo (în limba rusă) și de palavră (în limba portugheză) au una și aceeași semnificație, de cuvânt. Și dacă tot mi-am propus astăzi să însăilez unele colecții de cuvinte (doar nu degeaba – E O GLUMĂ!!! – au declarat data de 26 septembrie – când mama m-a născut – Ziua Europeană a Limbilor), o să repun pe ecran câteva chestiuni lingvistice ce alunecă în uitare odată cu generația care și-a petrecut prima parte a vieții citind cărți împrumutate de la bibliotecă, dându-și … Citește mai departe

I LOVE COFEE, I LOVE TEA

Splendoare-n culoare, și-n curtea casei mele, cântecul de lebădă al toamnei sfârșind și aici în „bel domol” și „n culori”.

După ultimul gong însă, când bolta cerului devine căruntă și cerne, agale, câte o ploaie măruntă, senzația de nesfârșire ce mi-o induce mă încetinește și mă împăturește; mă ia de mână și mă conduce spre culcușul cald, căptușit cu molicele păturele, curate și cadrilate. Și cum drumurile, ce se-nchid pe afară, deschid larg ferestrele ce dau spre interior – căci lipsa de perspective se compensează cu cercetarea „en-detail” a spiritului, așa cum debarasarea de dorințe pragmatice sporește semnificativ capacitatea de … Citește mai departe