Pe Cor(Ma)maia, la o cură de culori

Pasul Stâmba
Pasul Purcioaia.

Sâmbăta trecută, după ce am trecut din Valea Bârgăului în Valea Ilvei, prin Pasul Stâmba, iar mai apoi din Valea Ilvei în Valea Someșului, peste dealul ce desparte Poiana de Maieru, prin Pasul Purcioaia, odată ajunși pe firul principal al râului Cormaia, am cârmit-o dreapta pe Valea Pleșii, părăsind mașina imediat după mănăstire, deși se putea încă mult și bine urca. Nici nu am ales drumul ce duce șerpuit, printre gospodăriile de munte, către culmea ce dă spre măiereni, vegheată de Vf. Porcului, ci am apucat-o spre stânga, pe un ogaș, pe alocuri spălat de torenți, … Citește mai departe

A 25-a oră

Zorii ultimei zile de pace par tot mai aproape.

La cât rău s-a revărsat, treptat, peste pământ din străfundurile urât mirositoare ale ființei umane, profund și perpetuu pusă pe harță – pentru hartă -, decât să adaug pe obrazul cuiva încă o cută de neliniște, mai degrabă prefer să par un „trubadur” rupt de realitate și care într-o notă de naivitate propovăduiește starea de bine și promovează frumosul neluat deloc în seamă ori privit doar în treacăt. Uneori însă, în pofida dorinței dintru-nceput declarată, când nefirescul – ori chiar grotescul – situației se duce parcă hăt departe, trecând de hotarul … Citește mai departe

O genă de geniu

… e discret încuiată în pământul Bistriței.

Dar astăzi n-o să-ncep direct și deschis cu firul narațiunii, ci întrebându-mă retoric cu ce „mama mirării” am greșit noi, ca nație, de ne-am dedat definitiv cu punerea în capul mesei – privind apoi la ei cu căciula-n mână – ba pe toți cei care au pretins că au sânge albastru, ori că s-au ivit din vreun istovit os domnesc; ba pe toți „învârtiții” (și inculții) care s-au descurcat, pe căi necinstite, de o numire politică într-un post important și bine remunerat, deși am avut mereu posesori de aripi intelectuale de mare anvergură, … Citește mai departe

La veCINA CEA DE TAINĂ

De curând, Domnul (și programul) mi-a îngăduit să calc, din nou, pe la d(t)oamna de dincolo de deal, în izolata împărăție a IZAbelei, căci da, aleasă, și frumoasă, și mândră în toate cele… e Iza maramureșenilor. Și n-am cercat-o pe porțiunea plată, unde se revarsă potolită, la vedere, în albia lată a maturității, legând strâns salba sa de sate minunate, și nici la izvoarele dintâi, în înălțimile copilăriei cristaline, petrecută în cipici și cu sclipici printre pliurile „Bătrânei” sale mame (poreclită de păcurari Basaraba sau Celariu), ci tocmai în patima tinereții creatoare și iute curgătoare, în care dispare în calcare, … Citește mai departe

„Scurtmetraj” despre curaj

Se spune că e mai presus de orice suspiciune faptul că devenim autorii propriei-vieți abia atunci când dobândim curajul de a părăsi voluntar tărâmul de confort – lăuntric, casnic – și puterea de a lua atitudine, ori chiar de a acționa, chiar dacă n-avem la îndemână toate resursele, chiar dacă nu putem intui toate riscurile și chiar dacă nu deținem toate răspunsurile, căci a fi temerar înseamnă a te teme rar de eșec, de greșeală, de vină, de ceartă, de critică, de consecințe…, de îndată ce am decis să ne angajăm, fără rezerve, într-o luptă necesară și cu atât mai … Citește mai departe