Highlife

Atitudinea e dată de altitudine, iar amplitudinea, de aptitudine.

Ferice de cel ce este verde (voinic) și albastru (senin)!

Se pare că fiecare om are o altitudine care-i priește și care i se potrivește, un etaj – sau peisaj, ori personaj – pe care îl preferă, care i se aseamănă, sau căruia îi aparține și unde se simte, cu adevărat, acasă.

Dar nu la clasa cultă și nici la traiul dus pe movila artificială și adesea arbitrară a funcției, „multpreaînaltă”, vremelnic deținută, ori a averii, chiar și pe merit, agonisită, mă voi opri astăzi, în cele câteva rânduri ce urmează, … Citește mai departe

Pomeni(ri)

„Apără-mă TU, Doamne, de potrivnicii mei, luptă TU cu cei ce se luptă cu mine” rostește Împăratul David în Psalmul 35, iar eu, OMUL, în tot acest timp, o să șăd în crâșmă, cu un trideți în față, făcând pe chibițul. Oare numai mie mi se pare o neobrăzare această delegare, acest transfer unilateral de responsabilități, fără a da, măcar ceva, în schimb ori cel puțin a întreba ?

Cam tot așa procedăm noi, oamenii moderni, așa-ziși de rit (rît) nou, când vine vorba și de veșnica pomenire a răposaților, pasând și această sarcină tot lui Dumnezeu, pe motiv … Citește mai departe

Slove și palavre, de muzeu

„Cât exprimi, atâta ești” – George Călinescu

Deși noi ne-am îndepărtat, întrucâtva, de la înțelesul inițial, termenul de slovo (în limba rusă) și de palavră (în limba portugheză) au una și aceeași semnificație, de cuvânt. Și dacă tot mi-am propus astăzi să însăilez unele colecții de cuvinte (doar nu degeaba – E O GLUMĂ!!! – au declarat data de 26 septembrie – când mama m-a născut – Ziua Europeană a Limbilor), o să repun pe ecran câteva chestiuni lingvistice ce alunecă în uitare odată cu generația care și-a petrecut prima parte a vieții citind cărți împrumutate de la bibliotecă, dându-și … Citește mai departe

I LOVE COFEE, I LOVE TEA

Splendoare-n culoare, și-n curtea casei mele, cântecul de lebădă al toamnei sfârșind și aici în „bel domol” și „n culori”.

După ultimul gong însă, când bolta cerului devine căruntă și cerne, agale, câte o ploaie măruntă, senzația de nesfârșire ce mi-o induce mă încetinește și mă împăturește; mă ia de mână și mă conduce spre culcușul cald, căptușit cu molicele păturele, curate și cadrilate. Și cum drumurile, ce se-nchid pe afară, deschid larg ferestrele ce dau spre interior – căci lipsa de perspective se compensează cu cercetarea „en-detail” a spiritului, așa cum debarasarea de dorințe pragmatice sporește semnificativ capacitatea de … Citește mai departe

Pe Cor(Ma)maia, la o cură de culori

Pasul Stâmba
Pasul Purcioaia.

Sâmbăta trecută, după ce am trecut din Valea Bârgăului în Valea Ilvei, prin Pasul Stâmba, iar mai apoi din Valea Ilvei în Valea Someșului, peste dealul ce desparte Poiana de Maieru, prin Pasul Purcioaia, odată ajunși pe firul principal al râului Cormaia, am cârmit-o dreapta pe Valea Pleșii, părăsind mașina imediat după mănăstire, deși se putea încă mult și bine urca. Nici nu am ales drumul ce duce șerpuit, printre gospodăriile de munte, către culmea ce dă spre măiereni, vegheată de Vf. Porcului, ci am apucat-o spre stânga, pe un ogaș, pe alocuri spălat de torenți, … Citește mai departe