O genă de geniu

… e discret încuiată în pământul Bistriței.

Dar astăzi n-o să-ncep direct și deschis cu firul narațiunii, ci întrebându-mă retoric cu ce „mama mirării” am greșit noi, ca nație, de ne-am dedat definitiv cu punerea în capul mesei – privind apoi la ei cu căciula-n mână – ba pe toți cei care au pretins că au sânge albastru, ori că s-au ivit din vreun istovit os domnesc; ba pe toți „învârtiții” (și inculții) care s-au descurcat, pe căi necinstite, de o numire politică într-un post important și bine remunerat, deși am avut mereu posesori de aripi intelectuale de mare anvergură, … Citește mai departe

La veCINA CEA DE TAINĂ

De curând, Domnul (și programul) mi-a îngăduit să calc, din nou, pe la d(t)oamna de dincolo de deal, în izolata împărăție a IZAbelei, căci da, aleasă, și frumoasă, și mândră în toate cele… e Iza maramureșenilor. Și n-am cercat-o pe porțiunea plată, unde se revarsă potolită, la vedere, în albia lată a maturității, legând strâns salba sa de sate minunate, și nici la izvoarele dintâi, în înălțimile copilăriei cristaline, petrecută în cipici și cu sclipici printre pliurile „Bătrânei” sale mame (poreclită de păcurari Basaraba sau Celariu), ci tocmai în patima tinereții creatoare și iute curgătoare, în care dispare în calcare, … Citește mai departe

„Scurtmetraj” despre curaj

Se spune că e mai presus de orice suspiciune faptul că devenim autorii propriei-vieți abia atunci când dobândim curajul de a părăsi voluntar tărâmul de confort – lăuntric, casnic – și puterea de a lua atitudine, ori chiar de a acționa, chiar dacă n-avem la îndemână toate resursele, chiar dacă nu putem intui toate riscurile și chiar dacă nu deținem toate răspunsurile, căci a fi temerar înseamnă a te teme rar de eșec, de greșeală, de vină, de ceartă, de critică, de consecințe…, de îndată ce am decis să ne angajăm, fără rezerve, într-o luptă necesară și cu atât mai … Citește mai departe

Rostuiri

Mi se pare un gest de nerecunoștință, față de creator, ori de câte ori sufletul e sărăcit de bucuria de a trăi și nu mai caută și construiește, pe parcursul traiului său cotidian, felurite prilejuri de îndestulare, de împlinire, de împodobire…, una dintre rețete fiind și adoptarea unui stil de viață disociat, căci dacă obișnuim să clădim, din lucrurile de făcut, o grămadă ținută în neorânduială și să facem câte ceva în fiecare zi – aiurea, alandala și amestecat (câte un pic din toate câte ne închipuim că trebuie neapărat) – intervine inevitabil, în timp, o senzație de greață, de … Citește mai departe

LET s GO TO GĂRGĂLĂU

Din dorința, ades exprimată, de a promova drumeția de masă – nu de performanță – și pentru a nu pierde prilejul autumnal (poate cel mai potrivit din tot timpul anului) de a o realiza, înțeleg să recomand un excepțional traseu montan, ce poate fi inclus în categoria „ușor de parcurs”, dacă ne rezumăm plimbarea prelungită la porțiunea de creastă cuprinsă între Șaua Galațului și Șaua Gărgălău (singura postată cu aspect vădit de bulevard din culmea principală a Munților Rodnei), sau pe palierul mediu de dificultate dacă optăm să urcăm și pe „doimiarii” ce poartă aceleași denumiri și care necesită o … Citește mai departe