În timp ce modernitatea înlătura pârleazul, lăsa laița cu povești, de la poarta casei, să-și piardă lustrul și chiar să prindă mușchi și licheni, iar la clacă – și la șezătoare – i se cânta deja prohodul, cazuistica vecinătății se îmbogățea peste măsură, limitele nepermise atinse meritând, cu prisosință, un studiu aprofundat de sociologie, pricinile ce au curs (și curg încă), în valuri, pe rolul instanțelor de judecată confirmând faptul că intenția de cumpărare a unui teren trebuie urmată, de îndată, de studiul temeinic al vecinilor care pot face din viața omului fie un colț de rai, fie o gură … Citește mai departe
Manual pentru urcări pe munte
Indiscutabil, o minte măruntă, mărginită, de pământean nu poate surprinde, și cuprinde în câteva cuvinte, înfăptuirea dreptății divine. Nu-i cum să înțeleagă ceva ce nu i s-a prezentat detaliat și încă de la debut, deși trebuia, mai ales că, în raport cu eternitatea, trecerea prin viață este egală, ca durată, cu o tură de linghișpir, iar urma echivalează cu umbra lăsată de lanțul legat la țăruș.
Și ca să probez că e cam dificil de prins șpilul spun: când omul e lansat la (s)apă, fără a i se da și un termen de garanție, ori altfel spus, scuturat din pătura … Citește mai departe
BEAT (de) CRIȚ(ă)
Beatitudinea resimțită la Criț a fost neașteptată și destul de neobișnuită. Sau altfel spus: din cale afară de neașteptată și de neobișnuită. Și asta nu pentru că termenul de criță are și înțelesul „din cale afară”, chiar dacă acest sătucuț, sfielnic ca un șoricel ascuns sub poalele pădurii, stă retras, dar numai la o distanță de câțiva pași depărtare- dobândind însă un plus de farmec și o magică intimitate – de drumul mare, ce se scurge ca și viața: când oblu, când mediocru (a se citi cotituri), ba cu o suită de suișuri, ba în amețitoare repezișuri, între Sighișoara și … Citește mai departe
Haz de… caz
E vară! Vreme faină de vacanță! Și numai bună de lăsat jos din povară și pentru luat un pic de distanță…, ieșind din starea de a fi asaltat, de a fi copleșit. Deunăzi, coboram cu liftul hotelului în care eram cazați, când la un etaj inferior s-a deschis ușa pentru a mai prelua o familie, iar când noi dădeam să ne înghesuim într-un colț pentru a le face loc și lor, bărbatul – zâmbitor, relaxat, amabil – a zis: „Nu, stați liniștiți, așteptăm să revină, doar suntem în concediu. Nu ne grăbim nicăieri.” Și ce mare adevăr grăia acest om. … Citește mai departe
Doar în doi, la Puzdrele, singurele…
Numai noi doi, adică eu și Andrei, într-o drumeție inițiatică, muntele având marele merit de a apropia oamenii și de a-i determina să se descopere, dilatând timpul și revărsându-l în discuții despre trăiri pe tărâmuri ce te impresionează adânc și de care sufletul îți rămâne strâns lipit prin bogatul rod al aducerilor-aminte.
Și țin să spun că nu o dată mi s-a întâmplat ca în minte să-mi încolțească un gând – lăsat neprelucrat -, sau să-mi înflorească o stare de spirit – pe lângă care am trecut în grabă -, pentru ca mai târziu să le aflu și la alții … Citește mai departe