Simple gânduri (în alb și negru), răsfirate printre rânduri

Între alb și negru sunt nenumărate nuanțe de gri.

Gândurile negre nu se nasc numai sub creștetul alb.

Nopțile albe aduc zile negre.

Adevărul nu stă ascuns doar în alb sau numai în negru.

Fericirea nu este nici albă, nici neagră, ci o efemeră formă policromă.

Ce paradox: umor negru vărsat în versuri albe!

Alba-lumină care ne face să vedem negru în fața ochilor și negrul care ne face albi la față.

Ziua, umbrele sunt negre, noaptea, umbrele-s albe.

Un corb negru într-un stol de porumbei albi e o pată de culoare ademenitoare.

Oi negre sălășluiesc și în curțile caselor … Citește mai departe

Un nume, de purtat prin lume

Fiecare după NUMELE său…, căci fiecare loc, și fiecare floare, și fiecare om are câte un nume, în afară de „Valea fără nume” traversată de tronsonul de autostradă Sebeș-Simeria.

Biblia, în Proverbele lui Solomon, statuează că „Un NUME bun este mai de dorit decât mari bogății și a fi apreciat face mai mult decât argintul și aurul”, iar Hesiod cuvânta cam la fel: „Preferă să ai un NUME bun decât bogății; este greu de purtat o faimă rea și este greu să scapi de ea”, în timp ce Buddha afirma altceva: „Nu sunt nici preot, nici prinț, nici lucrător, … Citește mai departe

La Piatra-Cușmei

În lumea satului – clădită cândva numai din lemn și piatră – dăm la tot pasul de pietre: din capul unghiului, de hotar, de temelie, de încercare, de poticnire, de moară…, iar vocabularul țăranului român e înțesat de expresii presărate cu pietre: a fi de piatră (fără milă); a fi tare ca piatra (sănătos tun), a avea o piatră pe inimă (un necaz sau o neliniște); a pune prima piatră (unei lucrări); a scoate galbeni și din piatră-seacă; a pune carul în pietre (în dungă); a se lăsa un ger de crapă pietrele; a număra pietrele (a umbla fără rost); … Citește mai departe

Excelența Sa Adolescența

O trufă e și tufa de iasomie ce îmi aduce aminte de copilărie și, în special, de tata. Era floarea lui preferată, tot el fiind cel care a plantat în fața ușii de la intrare o rădăcinuță de „Mallika” (în limba sanscrită), căpătată de pe la cineva. Dacă derulez pe iute înapoi, parcă îl revăd, în răstimpul de înflorire și pe înserat, cum ședea pe pragul casei și o admira, cum îi adulmeca parfumul, cum o alinta „Iasmin”. Abia peste ani am aflat că denumirea ei științifică este Jasminum și că numele de iasomie vine de la cuvântul persan „Yasmin” … Citește mai departe

Îngropați în inima uitării

Conștientizez „că și uitarea e scrisă-n legile omenești” și chiar dacă, în principiu și în traiul de zi cu zi, uitarea e considerată naturală, și normală, și necesară…, a da uitării vărsarea de sânge nevinovat mi se pare de neiertat. Și mai e ceva la fel de culpabil, iar pe deasupra și foarte primejdios: cel care își uită istoria, riscă să o repete.

Așa cum spaima de moarte nu ne împiedică să ne pregătim pentru viața de apoi (precum ne-o închipuim fiecare), tot așa de firesc este să discutăm pe marginea subiectului sensibil al martirajului militar – chiar dacă nu … Citește mai departe