JUSTEȚE – Page 51

ReÎNVIERE

„ La fel ca și a te naște întâia oară, nu este nimic surprinzător să renaști, totul în natură este înviere. ” – Voltaire

Și omul renaște primăvara și se îmbracă în straie de speranțe noi, de înălțare și de curățare sufletească. Și n-ai cum să nu o faci când, din fiecare mugur, țâșnește și se răsfiră-n lume Dumnezeu. Da, chiar Dumnezeu, căci el nu sălășluiește doar în mâna întinsă la răscruce, în lacrima din colțul ochiului, în surâsul dulce de copil…, ci și în fiecare fir de iarbă, mlădiță și boboc de floare ce poartă-n sine un mister, la … Citește mai departe

Tudor Cătineanu

La ieșirea din Teaca – înspre Reghin -, de pe drumul ce urcă în serpentine strânse, printre podgorii, se deschide spre dreapta o întindere vălurită de dealuri domoale unde stau căptușite câteva sate, nu izolate, ci retrase în verde, în liniște… De aici, din primul cuib de case care ne întâmpină-n cale, din Ocnița a plecat în lume, singur și sigur pe el, profesorul Tudor Cătineanu (02.05.1942-04.04.2022).

Absolvent al Facultății de Filologie (promoția 1964) și al Facultății de Istorie și Filosofie (promoția 1971), cu un doctorat luat în filosofie în anul 1979, Tudor Cătineanu a fost profesor și șef al … Citește mai departe

Repunerea în situația anterioară

Zidirea Bisericii Evanghelice din centrul Bistriței – cartea sa de identitate, dăltuită-n piatră – a început în a doua parte a secolului al XIV-lea, conformația actuală a construcției datând din anul 1563. Ca aproape toate edificiile de acest fel, clădirea nu poate fi considerată capodopera unui singur ctitor, ci rodul strădaniilor unui întreg șirag de prelați și meșteri care s-au ocupat de construire, de înălțare și adăugire, de refacere, de renovare și împodobire…, dovadă fiind elementele amestecate de arhitectură pe care le conține: romanică, gotică, renascentistă.

După eternul principiu aplicabil pe parcursul pământean: doi pași înainte, trei înapoi și unul … Citește mai departe

Suprema valoare

Aerul curat al iernii îl prețuim abia când dau năvală zilele toride de vară. Numai după plecarea unui om drag regretăm că nu am petrecut mai mult timp cu el. Degrevăm viața de ipoteca nemulțumirilor doar atunci când ajungem să ne spunem: „Dacă mi s-ar mai oferi ocazia de a mai da o tură, aș știi eu cum să trăiesc…” Și acalmia și armonia o apreciem, la justa valoare, abia când bubuitul tunurilor răzbate tot mai aproape.

„Doamne fă-mă o unealtă a păcii tale. Acolo unde este ură, lasă-mă să semăn iubire.” – Sf. Francisc de Assisi