Picături de înțelepciune populară

Când mi-e dat să descopăr, în creierul munților, câte un colț de codru uitat de popor și nepângărit de topor, unde copacii cărunți se culcă cuminți la pământ – trupurile primind, încetișor, un parfum frumos mirositor -, ori câte un locșor în care mușchii croșetează în verde-smarald, cu migală și cu trudă, fiecare bulz de piatră și fiecare buturugă, îl caut cu privirea, instantaneu, pe Dumnezeu, căci decorul pare rămas, neschimbat, de la facerea lumii.

Și tot din negurile îndepărtate ale istoriei, și tot în timp îndelungat s-a decantat și s-a pus la păstrat, în proverbe, înțelepciunea aceea simplă și, … Citește mai departe

Vine primăvăruca…

…iar în pădure a răsărit „BLÂNDușa”!

Denumită popular stânjenel și făcând parte din familia „crocușilor” (e soră și cu șofranul) această floare temerară, prin picătura sa de mov, rupe monotonia de culoare și deschide stagiunea trilurilor de „plisc și aripioare”.

Brândușele nu înfloresc de două ori: în prag de primăvară și la terminarea toamnei, cum suntem tentați să credem când le aflăm în aceeași pădure, ci numai odată pe an, fiind vorba de două flori diferite, dintre care una (cea de toamnă) este otrăvitoare.

În apropierea aniversării (data de 30 martie e declarată „ziua brândușei de primăvară”), pentru iubitorii de … Citește mai departe

Cioplind în urme de umbre și lumină

Pentru a înlătura, întrucâtva, unele suspiciuni, spun, din start, că sunt creștin ortodox. Obișnuiesc să mă rog – așa cum m-a învățat mama – și să ascult liturghia (fără a face acest lucru duminică de duminică), dar asta nu înseamnă că sunt șanse să devin un habotnic ce respectă toate prescripțiile religioase ori vreun practicant aprins, până la paroxism, cu privire la dreapta credință creștină răsăriteană. E adevărat că tata s-a născut greco-catolic, dar cum, după anul 1945, întreg satul a fost strămutat la ortodoxie, eu am fost botezat ortodox și, dintr-o dorință de consecvență, mi-aș dori să fiu la … Citește mai departe

Speranța de la firul… primăverii

„ Dacă plângi pentru că soarele a dispărut din viața ta, lacrimile te vor împiedica să vezi stelele.” – Rabindranath Tagore

Din „capu-locului” – cum spune țăranul român – țin să precizez că sunt multe sate cu nume de căpătâi: Capu Câmpului (Suceava), Capu Coastei (Dâmbovița), Capu Codrului (Suceava), Capu Corbului (Harghita), Capu Dealului (Alba), Capu Piscului (Argeș), Capu Satului (Buzău)… , așa cum și primăvara are un „cap al bunei-speranțe”: Buna Vestire, un început de an nou al pământului ce aduce, acum, a pântec cu prunc.

Fiind, în sine, o veste bună, scrisă, cu fragede fire și flori, … Citește mai departe

Pietrele Doamnei

„La MUNTELE unde Domnul va purta de grijă” (Geneza 22:14), la „Pietrele Maicii Domnului” – cetățuia ce se înalță spre cer din codrii Munților Rarău-Giumalău, nu prea ai cum să nu-ți reamintești de Moria încercării credinței lui Avraam, de Sinaiul poruncilor primite de Moise, de Araratul chivotului lui Noe, de Taborul schimbării la față a lui Isus Hristos, de Sionul tainicei cine, de Golgota pătimirii…, căci multe s-au mai petrecut pe munte.

Înnobilate spiritual de câte o mănăstire pe fiecare dintre cele trei drumuri ce urcă, în serpentine, spre ele, Pietrele Doamnei au alura unui „Munte al Mântuirii”, … Citește mai departe