Mejda și țărușul

În paradisul pierdut – încă de la început -, nici un petecuț de pământ nu era împrejmuit. Adam și Eva erau liberi ca pasărea cerului. Nu s-au legat de nici un gard, pentru a-l păzi cu strășnicie. Nici de dezlegat calul de gard nu se preocupau (încă n-aveau încurcături ce necesitau identificarea unei ieșiri onorabile) și nici de sărit garduri la „vecinul sau vecina, cu idila…” nu putea fi încă vorba.

Ce „minune minunată” a fost lumea la facerea ei, fără garduri (precum este întinderea mării, a muntelui, deocamdată) și cu felurite lemne pline de poame dulci, până când Creatorul, … Citește mai departe

Galbena de… Apuseni

De ce-i spune Galbenă de Odobești la licoarea aurie ce curge din podgoriile vrâncene e la mintea cocoșului. Cum „domnia mea” mă trag din neamul iloanilor mici – porecliți cocoși – am priceput, din prima, această taină. Am avut însă mari bătăi de cap cu Galbena de Apuseni, sau de Apusen(ești) ori Apuseni(ești), cum i-ar preschimba chemarea frații noștri de dincolo de munți.

În vara anului 2007, când am „descălecat” pe Platoul Padiș, denumirea m-a nedumerit căci peste culmea ce străjuiește Cetățile Ponorului am aflat un pârâu ce izbucnește într-un izbuc și care, pe firul trufaș și tumultuos, formează o … Citește mai departe

Ca-n codru

O pădure de amestec aduce cu lumea în care trăim. În timp ce unii copaci sunt impozanți, drepți și eleganți, alții sunt piperniciți, întortocheați și neciopliți. Dacă unii arbori sunt singuri-cuc la fotosinteză, alții o efectuează îngemănați sau îmbrățișați. Și tot în codru, numai unele exemplare de verticale sunt sănătoase și doar unele specii prezintă duritate și durabilitate ori sunt pretabile la prelucrare și finisare. Și mai sunt, cu siguranță, multe alte aspecte ce ne aseamănă, dar deopotrivă și trăsături definitorii ce ne separă.

„Foioșii” la ceas de iarnă : goi, scheletici, cu picioarele-n omăt și cu nurii (mugurii) la
… Citește mai departe

Șoapte… despre cafeaua mea cu lapte

Știm prea bine că și bradul cel bătrân s-a înălțat spre cer dintr-o simplă sămânță. Omitem însă, uneori, că acest grăunte de genială genetică se numără printre marile miracole ale lumii pământene. Boabele de grâu descoperite într-o piramidă egipteană și puse în sfânta țărână a lumii vor încolți și vor da rod bun, bogat. Nici în cele două mii de ani de adâncă adormire, ele nu-și vor pierde identitatea, nu-și vor uita nicicum menirea.

Uluitor este și Crăciunelul (Schlumbergera sau Christmas Cactus, cum i se mai spune), care, fără greș și cu precizie de ceasornic elvețian, după ce doarme dus
… Citește mai departe

Alfabetizarea funcțională

Ieri dimineață, după o noapte cu ninsoare ca-n povești, sora mea – învățătoare în Sfântu-Gheorghe (Covasna) – și-a scos copilașii, în curtea școlii, pentru a-i lăsa să se joace în zăpada nepângărită de pași, pentru a le preda „BUCURIA ”, cum emoționant s-a exprimat. Credeți-mă pe cuvânt (sau mai bine spus, vă rog să vă încredeți în cuvântul ei), ochii lor, curați asemenea boabelor de rouă, străluceau de încântarea de a face și altceva decât de a sta sfinți-cuminți în bănci, cu privirea ațintită spre doamna…

Totodată, încă de la început, țin să vă asigur că n-am uitat faptul că, … Citește mai departe