Toponimie

După un subiect serios, sensibil, cred că e cazul să aduc în prim plan ceva mai „duminiCal”: cuvintele ce exprimă „indicativul și locația” și care sunt răsfirate pe harta țării. La izvoarele vieții suntem întrebați de-ai cui suntem, abia mai apoi ni se pune întrebarea de unde suntem. Oricum, pe orice document de completat, imediat după nume și prenume, avem de consemnat locul nașterii și domiciliul actual.

Când discutăm despre localități, deși sună un pic cam ciudat, cred totuși că ar trebui să folosesc nu termenul mai larg, mai cuprinzător, de toponimie (ce se referă la numele de locuri), ci … Citește mai departe

Legile iubirii.

În cursul anului trecut am recitit Biblia. Cu ochii altei vârste față de lectura anterioară, efectuată cu voce tare, în copilărie, când bunicului îi slăbise vederea. De curând, am reușit să mai fac ceva ce mi-am propus de mult timp: să citesc Coranul. Din pură curiozitate și intrigat poate de vechile vrăjmășii dintre creștini și musulmani, ce au condus la cruciade, la războiul religios din fosta Iugoslavia, la repetate atentate teroriste, la prigoana din Siria, Afganistan și din multe alte locuri sfințite cu sângele martirilor, provenind din ambele tabere. Spre surprinderea mea, și Coranul e o carte rezonabilă, și chiar … Citește mai departe

Jean Pădureanu

Cuvintele sunt ca scaieții ce se agață de traista cu amintiri. Prin urmare, nu știu de la cine am auzit-o și nici dacă am citit-o pe undeva, dar e o vorbă faină care spune cam așa: „Mai bine să-ți fie rău, decât să-ți pară rău!”. Și sincer fiind, trebuie să recunosc că astăzi, când scriu aceste rânduri, regret faptul că în cei aproape 12 ani cât am condus Judecătoria Bistrița, deși am avut prilejul de a-l cunoaște personal pe Jean Pădureanu, intenționat, am ratat acest moment în mod repetat. Nu din mândrie, cum li se părea unora, ci din prudență … Citește mai departe

Măria Sa, Țăranul.

Cuvântul „țăran” (folosit frecvent în sens peiorativ) derivă din latinescul „terra” cu înțelesul de pământ, ceea ce înseamnă că țăranul poate fi definit ca om al pământului, atașat cu trup și suflet țarinei (pământului) și credinței (cerului).

Pământul a învățat lecția cumințeniei de la țăranul cu chip brăzdat și mâini bătătorite, dar cu ochi limpezi și luminoși.

În discursul de recepție intitulat „Laudă țăranului român” și rostit de Liviu Rebreanu, la data de 29 mai 1940, în ședința publică solemnă a Academiei Române (merită citit integral, fiind un elogiu fără egal adus statorniciei strămoșești) se spune:

„Țăranul nu pleacă … Citește mai departe

Hora harababurii

Unii ar putea spune că este un simplu act de mimetism social, un comportament impus de impulsul de a imita. Alții ar putea adăuga că este vorba și de o reminiscență a lipsurilor cu care ne-am confruntat în ultimul deceniu comunist și care au încrustat „statul la coadă” în codul nostru genetic. Nu contest posibilitatea de a fi vorba și de o meteahnă veche, de care nu ne mai putem nicicum debarasa, dar îmi vine să zic că mai e și altceva, suplimentar, căci exercițiul „statului la coadă” este exersat în perioada „marilor” reduceri de preț și de persoanele tinere, … Citește mai departe