Răstigniți pe Crucea Crudă a Nerecunoștinței

Sub stăpânirea invidiei, puternică și insistentă e tentația de a contesta calitatea de „Trimis…”, de „Ales…”a cuiva anume, de a pune piedică unuia cu adevărat merituos ori de a trage-n jos, lângă cortul (confortul) mediocrității, pe oricine caută să treacă dincolo de pragul comun, și, mai ales, de a recunoaște izbânzile cunoscuților doar „târziu în noapte”, după moarte…

Cimitirul Militar din Cluj-Napoca.

Cuvinte meșterite cu măiestrie, pe deplin îndreptățite, despre cum ar trebui să fie… În realitate, lucrurile nu stau nici măcar pe aproape așa.

Cimitirul Eroilor Revoluției din Cluj-Napoca

Căderea comunismului nu s-a produs pașnic, din senin. Pe altarul … Citește mai departe

Rară-i recunoștința

Poate ca o premoniție a martirajului la care urma să fie supus, tocmai de către poporul pe care l-a înălțat și luminat, Nicolae Iorga spunea: „Cea mai mare recunoștință pe care o poți dori de la unii oameni e să nu-ți fie recunoscători” și tot el afirma pe tema obligațiilor morale ce incumbă înzestratului față de binefăcătorul său: „recunoștința e, înainte de toate, o datorie către tine”, „ e dobânda împrumuturilor sufletești”, iar „viața fiind un dar, nu-l da îndărăt decât cu toată cuviința și cu o deplină recunoștință”.

În același sens, în Talmud (cartea de învățături iudaice) se recomandă: … Citește mai departe