Justeţe.ro – Page 7

Gânduri despre ȚARA MEA

În zilele noastre, când istoria se repetă, întorcându-ne în urmă cu un secol, la perioada de înflorire a curentului naționalist-creștin, țin să evidențiez dragostea de țară nemărginită, sinceră, necosmetizată, dezinteresată, nepartajată în doze mici, cu iz de lozinci…, probată plenar de Regina Maria – Maica României („A fi regina unei țări nu este o sinecură!”) și să mă întreb dacă nu cumva a sosit timpul potrivit pentru revenirea la monarhie, câtă vreme din cei patru președinți , aleși de popor, în deplină – sau mai puțină – cunoștință de cauză, doar unul singur a fost de treabă, dar din cei … Citește mai departe

AMINtiri

M-am născut la sat și am crescut lângă pădurea bătrână, de fag, a lui badea Ilie Ileni, ce începea în capătul locului nostru și care în a doua parte a lunii noiembrie se înfățișa deja ca un tărâm feeric, încărcat de poveste, fiindcă iernile erau rodnice în zăpezi trainice – supraviețuind până la dezghețul din primăvară – și care soseau negreșit, la timpul potrivit, cu tot alaiul de geruri strălucitoare, de viscole năpraznice, de ninsori ce coborau tot la câteva zile, omătul depunându-se în straturi până la pervazul ferestrelor.

Și, deși, a trecut ceva vreme de când le-am cântat Aminul … Citește mai departe

CarCASA de toleranță

„Acum nu oamenilor doresc să mă adresez, ci ție, Dumnezeul tuturor ființelor, tuturor lumilor și tuturor vremurilor. Dacă le este permis măruntelor creaturi pierdute în imensitate și nevăzute de restul universului să îndrăznească să-ți ceară ceva, ție, care ne-ai dăruit totul, ție ale cărui legi sunt neschimbate și eterne, te implorăm să privești cu milă și compătimire toate greșelile inerente naturii noastre omenești; fie ca aceste greșeli să nu mai producă catastrofe. Nu ne-ai dăruit o inimă ca să ne urâm între noi, nici mâini ca să ne strângem de gât unii pe alții, să suportăm mai ușor povara unei … Citește mai departe

La Pieptul Pintii

Așa cum înspre apus, deși îl simte tot mai aproape, iar dacă pune mâna pâlnie la ochi chiar întrezărește, la orizont, clipa în care își va lua sufletul și-l va duce spășit acasă, în veșnicia raiului, omul nu prea dă nicidecum semne că i-a fost destul, dorind nu doar mai mult, ci și aia, și cealaltă, ci și acolo, și pe dincolo…, fără a cerceta – și fără a-și trage două șuturi undeva – nenumăratele ocazii favorabile irosite ori sine die reportate, de ar merita declarate definitiv moarte, cam tot așa dă ghes în ființa omului și vremea frumoasă de … Citește mai departe

Lină lumină

E capăt de toamnă și după ce s-au deschis într-un enorm evantai – sugerând că tot ce impresionează e lăsat la final – culorile s-au stins, treptat, alunecând în nuanțe de „cărămâi”, cum mai zic copiii la cărămiziu, adică de cafea caldă, ciocolată și castane coapte, și într-o suită de șoapte cu rezonanțe de „Mai rămâi, te rog, rămâi…”