Poate ne-au fost chiar rude ori numai amici, colegi, vecini, cunoștințe, și totuși, mulți dintre ei nu au depășit stadiul de simpli străini, căci n-am ajuns să-i cunoaștem îndeajuns de bine. Dintr-o culpă comună, nu prea am aflat, de pildă, ce opțiuni culinare, preferințe muzicale ori gusturi vestimentare aveau toți cei întâlniți pe cale, care le erau opiniile, năzuințele, speranțele, neliniștile sau prioritățile existențiale ori pasiunile ce îi înflăcărau, ce flori dăruiau, ce cărți citeau, și dacă citeau, ce culoare îi reprezentau… Abia când te uiți peste umăr realizezi că numai prietenia temeinică și trainică, regăsită masiv și în fundamentul … Citește mai departe
Author: Justeţe.ro
Postul negru de ecran alb
Fără a mai conta cu adevărat dacă suntem, sau nu, și noi vinovați, dacă suntem doar grăbiți, obosiți sau stresați, ori, în realitate, în mod obiectiv, traficul auto a devenit infernal de complicat, important este să luăm decizia de a lăsa măcar o zi mașina în parcare sau de a o duce domol pe dealuri la plimbare dacă în aceeași zi s-a întâmplat să facem două „pene” una după alta, de ne este teamă să nu aflăm un cui ruginit și seara-n pat; dacă oriunde ne-am dus am dat la tot pasul de mașini ce staționau iresponsabil pe carosabil, în … Citește mai departe
Marii martiri
Nu prea poți pretinde unui om obișnuit să caute la mântuirea sufletului cât timp este despuiat de haine și lihnit de foame. Nevoile trupului primează numai că, și după ce omul „se pune pe picioare”, tot pântecul e pus pe primul loc, căutând să-l țină plin, scump învelit și bine împrejmuit cu ziduri etajate, deși la plecare de pe pământ, după cum bine se știe „ săracul nu lasă nimic, iar bogatul nu poate lua nimic”. Ca atare, tot ce ține de suflet, inclusiv de memoria străbunilor, e lăsat mereu deoparte, inclusiv de comunitate, și amânat mai încolo, pe mai … Citește mai departe
Animăluțul alpin care „învelește ciocolata”
Cred cu toată convingerea că e o probă de prostie să te porți ca „Toma Necredinciosul” și să afirmi sus și tare, și fără încetare, că nu crezi până nu vezi. Nu înseamnă că nu există fiindcă nu l-ai întâlnit ori nu i-ai deslușit chipul ascuns. Nu înseamnă că dacă treci zilnic pe lângă un loc îi cunoști toate tainele. Revelația unei esențe, a unei existențe, a unei evidențe este adesea la mâna hazardului care, într-o măsură mai mare sau mai mică, le potrivește.
Pe ruta rutieră Bistrița-Beclean, între Podirei și Viile Cristurului, de o parte și de alta a … Citește mai departe
Pariurile vieții și promisiunile dimineții.
Se spune, pe bună-dreptate, că dimineața e primăvara zilei și că primăvara e dimineața anului.
Personal, obișnuiesc să spun că numai dimineața toate i se par omului permise și promise. Pe parcurs, din varii motive, nu totul îi va fi îngăduit, nu tot ce dimineața i-a făgăduit va fi pentru el întocmai și la timp împlinit.
Orice s-ar întâmpla ulterior, zorii rămân vârsta de aur a zilei. Doar atunci când luminile și umbrele compun un amalgam, peste viitor stă, ca o stăpână, pacea plenară a începutului, iar peste om o stare de preaplin sufletesc și o poftă nestăvilită de viață. … Citește mai departe