Justeţe.ro – Page 72

Sântămărie

Numai în Transilvania sunt presărate sate cu nume de sfinți: Sântana (Arad), Sântandrei (Bihor și Timiș), Sândominic (Harghita), Sângeorge (Timiș), Sângeorgiu (Mureș), Sângeorz (Bistrița-Năsăud), Sfântu-Gheorghe (Covasna), Sâniacob (Bistrița-Năsăud și Mureș), Sântioana (Bistrița-Năsăud), Sântion (Bihor), Sânmartin (Arad și Harghita), Sânmărghita (Cluj și Mureș), Sânmihaiu (Bistrița-Năsăud și Sălaj), Sânnicoară (Bistrița-Năsăud și Cluj), Sânpaul (Cluj), Sânpetru (Brașov și Sălaj) sau Sânsimion (Harghita și Mureș).

Și tot numai în Transilvania sunt „sate de suflet” închinate Maicii Domnului: Sântămărie (jud. Alba, aparținând de Cetatea de Baltă), Sântămăria Orlea (situat în vecinătatea Hațegului), Sântămăria de Piatră (lângă Călan, Hunedoara) și Sântă Măria (din Țara Almașului, Sălaj). … Citește mai departe

Un dialog neobișnuit

În cele ce urmează, alăturat unor ipostaze surprinse, pe parcursul anului curent, cu sublima cupolă a cerului – înspre care privim uneori cu uimire, alteori cu îngrijorare, și în rest cu încredere și speranță – am să așez câteva fragmente dintr-o carte aparte: „Conversații cu Dumnezeu”, aparținând autorului american Neale Donald Walsch și apreciată ca o capodoperă literară, fiind tradusă în zeci de limbi și publicată în milioane de exemplare.

Ideea de a sta de vorbă cu Dumnezeu, nu la taclale, la o simplă șuetă, ci la o discuție serioasă, responsabilă, mi se pare genială căci, cel mai probabil, fiecare … Citește mai departe

Judele Retezatului

Cuvântul jude are înțelesul de judecător, de cneaz, demnitar sau cârmuitor ce exercita și atribuții de judecată a pricinilor dintr-o comunitate, aceeași semnificație având, pe vremuri, și termenul de județ sau giudeț.

Creasta principală a Retezatului nu este una obișnuită, liniară, ci îmbracă, la bază, forma literei H, din care se desprind mai multe culmi secundare, imaginea finală oferită fiind circulară asemeni unui soare ce-și … Citește mai departe

Grădina raiului românesc

„Toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.” – Gabriel Garcia Marquez

De toate aflăm așezate pe platoul montan al Apusenilor: vârfuri cu vederi panoramice, întinse șesuri carstice, chei, canioane și abrupturi stâncoase de-ți taie respirația, doline și avene înfricoșătoare, ghețari și peșteri răsfirate la tot pasul, izbucuri impresionante și lacuri limpezi, râuri care răsar și dispar, mândre poiene cu flori, o mulțime de sate și cătune cățărate pe spinările de munte și un păienjeniș de drumeaguri ce le leagă strâns și pe … Citește mai departe

Între dincoace și dincolo

Așezați la răspântie de drumuri, între Orient și Occident, am rămas parcă nicicum, adică „nici-șa, nici-altcumva” când vine vorba de rădăcini, de ceea ce înseamnă cultul celor adormiți înaintea noastră, ori poate doar ne-am pierdut pe cale precum țăranii strămutați în prima perioadă comunistă și care, deși plecați din sat, nu au ajuns niciodată să-și însușească cerințele urbane, purtând cuțitul în tureatca cizmei, crescând găini în balcoanele blocurilor, jupuind mieluții atârnați pe celebrele bare de bătut covoare…

Revenind la cei trecuți în neființă, într-adevăr, nu incinerăm trupurile și nu aruncăm resturile într-o apă considerată sacră, dar nici nu procedăm la … Citește mai departe