Category: Drumeții montane

Poiana Ponor

O poiană, invadată de verdele crud al ierbii și de parfumatele flori de câmp, poate fi asemănată cu licărul de lumină, ce se întrevede de la o ușă rămasă întredeschisă în capătul unui coridor întunecat.

Paradoxal, chiar dacă le căutăm pe amândouă pentru ocrotirea oferită, poiana e opusul oazei. Dacă în pădure zărim fără opreliști cerul doar când ieșim în luminiș, în pustiul deșertului numai în minuscula insulă de vegetație avem parte de un petec de umbră și suntem la adăpost de soarele strălucitor.

Orice poiană pare o poartă tainică spre lumină. Unele poieni însă, sunt de-a dreptul fermecătoare.

Rezervația … Citește mai departe

În Munții Țibleș

Perspectiva din care privim și puterea de pricepere sunt esențiale pentru etichetarea oricărei activități. O simfonie muzicală poate fi calificată ca o simplă „scârțăială” (termenul așa l-am auzit, așa l-am consemnat) ori un magic aluat de rezonanțe a lemnului lustruit, îmblânzit, călăuzit, de degete măiestre. Și cucerirea unui vârf de munte, pentru oamenii pragmatici, poate părea un lucru absurd, inutil: să urci, pentru a coborî, cu gândul la cele câteva clipe petrecute pe pisc, printre nori. Dacă aș spune că muntele insuflă o stare de beatitudine, de supremă satisfacție, mi s-ar reteza scurt că exagerez. De aceea, mă limitez a … Citește mai departe

Întâlnirea din pământuri – Corongișul Rodnei.

Dualitatea o întâlnim în fiecare întâmplare și în fiecare interpretare, așa cum în fiecare om se confruntă Diavolul (răul) și Dumnezeu (binele). Mintea noastră are aspectul unui hățiș de gânduri, curate și necurate, șoptite de spiriduși, iar sufletul este un amestec de liniște și neliniște, după cum sunt proporțiile tăriilor și slăbiciunilor în aluatul din care suntem frământați.

Și muntele este un tărâm de luptă între alba acalmie și viul cel verde. Primăvara, zăpezile sunt împinse cu flori spre înălțimi, de unde, toamna, fulgii coboară veseli peste frunze.

Pentru a avea parte de două anotimpuri într-o singură zi am urcat … Citește mai departe

Doamna Toamna, pe Cormaia.

La munte, toamna e meşter mare în „vopseluri”, ce le toarnă în pasteluri, pictând pădurea, cu blândețe și belșug, într-o paletă viu colorată: cireşii sălbatici îmbracă straie roşii, mestecenii au veşminte ce variază de la auriu până la ruginiu închis, lariţa poartă haine portocalii, iar fagul şi carpenul trec succesiv prin toate tonurile, sfârşind în cărămiziu.

Vă ofer astăzi câteva secvențe din extraordinarul „concert de culori” desfășurat la Cormaia pe traseul Cabana „Farmecul Pădurii” – Tarnița Nedeii – Pârâul Pietrelor.

Fiecare copac atins de aripa toamnei pare un „Pom de Crăciun”, pare o torță ce emană căldură și culoare. Impresiile … Citește mai departe

Vf. Șerbota-Custura Sărății-Vf. Negoiu (Munții Făgăraș)

„Nu știu alții cum sunt”, dar noi, când sunăm adunarea pe grupul de WhatsApp „Bistrița Montan”, redevenim copiii de altădată, când așteptam entuziasmați să plecăm în tabăra școlară de vară. Ca atare, cuprinși de frenezia reîntâlnirii, nu mai avem pic de stare și răbdare.

Muntele nu înseamnă numai tăceri încrustate în lemn și piatră, nu înseamnă numai provocare, luare în altitudine și depășirea de limite în soare și sudoare, ci și camaraderie clădită „cu bocancul” și rucsacul în spate, lângă focul cu ceaun și cântece.

Nu avem aceeași profesie și nici același temperament, dar tovărășia zămislită în aerul tare al … Citește mai departe