În urmă cu o săptămână am urcat cu părtașii mei de munte în Țibleș, după o amânare de aproape patru luni. Inițial, am intenționat să urcăm cu prilejul zilei de 1 decembrie, mai ales că în anul anterior urcasem la aceeași dată în Muntele Heniu, însă împrejurări obiective, mai presus de voința noastră, ne-au ținut pe loc, la șes. Ca atare, chiar dacă nu obișnuim să urcăm iarna până pe crestele montane, ne-am încumetat să o facem într-o zi senină de la finele lunii martie, deși muntele era încă adânc îngropat în alb. Aflasem că stratul de zăpadă depus în … Citește mai departe
Category: Drumeții montane
Cumințenia câmpului
Era seară târziu și ne îndreptam spre casă cu mașina când Andrei, volubil fiind (semn sigur de mulțumire pentru modul în care s-au derulat orele de antrenament în sala de dans), m-a întrebat fără preaviz: „Dacă ai putea călători în timp încotro te-ai îndrepta?”. Aflat încă sub impresia unei cărți citite relativ recent i-am răspuns pe nerăsuflate: „Înspre Grecia Antică, cu condiția să aflu acolo și țărmuri însorite, împânzite cu măslini înfloriți”, făcând referire la marea cenușie de ceață în care pluteau pe afară casele și copacii. Mă așteptam să facă vreun comentariu tipic adolescenților, dar nu, s-a întors doar … Citește mai departe
Între muntele mare și marea de la munte.
„Muntele ne învață că numai efortul, lupta cu greutățile vieții dă sens existenței noastre” – Andre Theuriet
E dincolo de orice îndoială că muntele este un dascăl tăcut, priceput, ce ne modelează caracterul, șlefuindu-l cu emoții, întărindu-l cu piedici, cu provocări, îmbogățindu-l cu frumuseți sublime. Dacă suntem discipoli atenți, ascultători, muntele ne explică ce înseamnă întinderea vălurită nesfârșită, măreția de reală catedrală, aerul pur, liniștea adâncă, zborul de vultur, murmurul de izvoare, mireasma de cetini, capriciile vremii. Tot aici putem învăța ce este trufia și smerenia, teama și curajul, adevărata prietenie, spiritul liber, frenezia pregătirii, feeria decorului, „beția” urcușului, voluptatea … Citește mai departe
Pasul Șetref
Pentru a te bucura de natură nu ai nevoie de concediu și nici nu trebuie să te duci până la capătul lumii pentru asta. E suficient un petec nepângărit de pământ, situat în imediata vecinătate, un colț de cer deasupra și câteva clipe libere, lucruri simple, aflate la dispoziția oricui vrea să evadeze, chiar și temporar, din cochilia rutinei zilnice în care, pare, căi ne-am încuiat.
Un punct potrivit de plecare într-o mică drumeție hibernală este Pasul Șetref (818 m altitudine), trecătoarea ce face legătura între Depresiunea Maramureșului și Podișul Transilvaniei, locul în care își dau mâna amical Munții Țibleșului … Citește mai departe
Toroioaga
Pe alocuri, muntele pare pângărit și părăsit.
Obișnuit să ia tot și să nu dea nimic în schimb, omul cotrobăie ca o cârtiță prin măruntaiele muntelui după minereu, îl aduce la suprafață și după ce extrage zăcământul valoros, lasă sterilul morman, la gura minei. Curmă codrul fără pic de milă și brăzdează povârnișurile cu drumuri forestiere pentru a căra în vale lemnul. Decopertează scoarța pământului și excavează roca în carierele ce dau naștere unui peisaj selenar…
În lăcomia după bani și în goana după resurse, omul nu poartă de grijă zilei de mâine și generațiilor care vor veni. Nu-l impresionează … Citește mai departe