De prin cărțile scrise de înțelepți am reținut că suma viciilor este constantă, cum la fel pare și suma vicisitudinilor vieții, iar de la oamenii obișnuiți am aflat că „acolo unde este minte multă, afli și prostie tot pe atâta”. Fiecare afirmație conține câte un sâmbure de adevăr, căci nu este om fără imperfecțiuni și care să nu aibă în viață parte de năpaste, iar în ceea ce privește hotarul dintre geniu și nebun nu o dată s-a întâmplat să nu fie clar conturat. Personal, cred că binele și răul, ca și norocul și ghinionul de altfel, ne sunt echitabil … Citește mai departe
Category: Drumeții montane
La obârșia râului Bistrița
Așa cum, uneori, uităm să-l apreciem, să-l complimentăm pe cel de lângă noi, pe „omul meu”, cum frumos spuneau bătrânii, tot așa uităm să urcăm și să contemplăm un munte ce pornește din spatele casei noastre înspre înălțimile tămâiate de cer. Că Munții Rodnei sunt cristalini prin constituţie şi alpini prin caracter, că domină imperial împrejurimile și par o cetate naturală impunătoare, înveşmântată în codrii seculari şi împodobită cu lacuri glaciare şi râuri spumante, o știu toți străinii întâlniți pe cărări: cehi, slovaci, polonezi, nemți, olandezi… Numai nouă, „apropiașilor”, ce stăm la doar două-trei sate distanță, nu prea ne pasă … Citește mai departe
După 15 ani
Beneșul e un avanpost montan amplasat pe Culmea Curățelului ce leagă Vf. Ineu de comuna Rodna și care este cuprinsă între Cobășel și Baia (Valea Vinului).
Iarna, în „Patria partizanilor”.
În urmă cu o săptămână am urcat cu părtașii mei de munte în Țibleș, după o amânare de aproape patru luni. Inițial, am intenționat să urcăm cu prilejul zilei de 1 decembrie, mai ales că în anul anterior urcasem la aceeași dată în Muntele Heniu, însă împrejurări obiective, mai presus de voința noastră, ne-au ținut pe loc, la șes. Ca atare, chiar dacă nu obișnuim să urcăm iarna până pe crestele montane, ne-am încumetat să o facem într-o zi senină de la finele lunii martie, deși muntele era încă adânc îngropat în alb. Aflasem că stratul de zăpadă depus în … Citește mai departe
Cumințenia câmpului
Era seară târziu și ne îndreptam spre casă cu mașina când Andrei, volubil fiind (semn sigur de mulțumire pentru modul în care s-au derulat orele de antrenament în sala de dans), m-a întrebat fără preaviz: „Dacă ai putea călători în timp încotro te-ai îndrepta?”. Aflat încă sub impresia unei cărți citite relativ recent i-am răspuns pe nerăsuflate: „Înspre Grecia Antică, cu condiția să aflu acolo și țărmuri însorite, împânzite cu măslini înfloriți”, făcând referire la marea cenușie de ceață în care pluteau pe afară casele și copacii. Mă așteptam să facă vreun comentariu tipic adolescenților, dar nu, s-a întors doar … Citește mai departe