Așa cum, uneori, uităm să-l apreciem, să-l complimentăm pe cel de lângă noi, pe „omul meu”, cum frumos spuneau bătrânii, tot așa uităm să urcăm și să contemplăm un munte ce pornește din spatele casei noastre înspre înălțimile tămâiate de cer. Că Munții Rodnei sunt cristalini prin constituţie şi alpini prin caracter, că domină imperial împrejurimile și par o cetate naturală impunătoare, înveşmântată în codrii seculari şi împodobită cu lacuri glaciare şi râuri spumante, o știu toți străinii întâlniți pe cărări: cehi, slovaci, polonezi, nemți, olandezi… Numai nouă, „apropiașilor”, ce stăm la doar două-trei sate distanță, nu prea ne pasă … Citește mai departe