Când petreci cu oameni faini, patru zile se preschimbă-n patru ani. Cu această impresie m-am întors din tura efectuată cu familiile în Trascăul Apusenilor, unde cheile croite în calcare pun în scenă un adevărat spectacol de creste, turnuri, prăpăstii, peșteri și grohotișuri.
Un prim popas l-am făcut la Mănăstirea Râmeț, situată la 18 km depărtare de Teiuș (Alba).
De la mănăstire și până la Cheile Râmețului mai sunt de parcurs doar patru kilometri, pe un … Citește mai departe
Piatra Craiului sau „Craiul”, cum este alintat, ori Konigstein și Kiralyko, cum i se mai spune, este cel mai frumos și mai spectaculos masiv montan românesc, iar Zărneștiul, un fel de Kathmandu al nostru.
Cu o creastă dantelată de calcar alb, tăioasă și abruptă, orientată sud-vest spre nord-est, lungă de aproape 25 de km și nesprijinită de dealuri, care să-i obtureze măreția, Piatra Craiului este vizibilă din toate depărtările și la rândul său, oferă priveliști de poveste spre toate zările.
E un veridic și feeric petecuț de paradis, prăbușit din întâmplare pe pământ și care este accesibil doar drumeților inițiați, … Citește mai departe
Munţii Maramureşului sau Carpații Păduroși, cum erau denumiți în vechile diplome transilvănene, sunt punct de convergenţă a mai multor regiuni istorice: Maramureşul Românesc, Bucovina, Zakarpatia şi Galiţia, fiind singurul trup de munte aflat doar jumătate pe teritoriul românesc.
Masivul montan de aproape 100 km lungime atinge înălţimile maxime în vârful Hovârla (2061 m altitudine – aflat pe teritoriul Ucrainei) şi vârful Farcău (1957 m altitudine – situat pe teritoriul României), este împărţit de Vaser şi Ruscova în trei părţi principale şi are în portofoliu două frumoase lacuri glaciare : Vindirelu și Băița, zeci de izvoare de ape minerale (reprezentative fiind … Citește mai departe
Se spune că ne naștem apă (la naștere, trei pătrimi din corpul uman conține atomi de hidrogen și oxigen), rămânem o viață întreagă apă (chiar și la maturitate peste jumătate din corpul uman este compus din aceeași atomi) și … murim pământ.
Dar câte forme îmbracă banala apă, câte frumuseţi întruchipează, câte întrebuinţări i se atribuie şi în câte lucruri create de om este aşezată. Este elementul esenţial al vieţii noastre, dar obişnuiţi fiind să o bem zilnic, să ne gătim cu ea hrana şi să ne spălăm trupul, uităm cât de importantă este, așa că necontenit o „necinstim” prin … Citește mai departe
Nu doar „domnii” cei înalți și înfumurați au lucruri de dezvăluit, ci și semenii lor mai scunzi, senini și supuși, cuminți și rămași curați la suflet, în pofida încrengăturilor de încrețituri răsărite la colțul gurii și coada ochiului.
Și Munții Țibăului sunt munți mici, dar mărinimoși din cale afară în povești și priveliști. Prima impresie pe care o încerci când calci pe culmile lor este că execuți un simplu „exercițiu de smerenie” montană, și totuși imaginile și istorioarele pe care umil și generos ți le așează la picioare te îndeamnă să-i păstrezi permanent aproape de sufletul tău.
Munţii Ţibăului sau … Citește mai departe
