La poienile de sub munte

La vremuri de vorbărie, electorală, se pretează, ca antidot, și o tură de fotografie, la ceas de primăvară timpurie, pe traseul Piatra Fântânele – Poiana Zimbrului – Valea Corca – Poiana Ciungii – Valea lui Toader – Izvorul lung – „Mița de la Colibița”, un itinerariu montan cu grad mediu de dificultate, adică „de toate zilele” (accesibil în orice anotimp) și pentru toate mărimile de bocanci și „bocăncei” dedați cu mersul pe jos, în lungime de paisprezece kilometri, inscripționat cu marcaj cruce roșie și având o durată medie de patru ore. Poteca curge preponderent prin pădure (fiind răcoroasă și în … Citește mai departe

La vecernie, în liniștea Luștii

Și nu despre „Sinaia Năsăudului” e vorba, și nici despre Lușca Cârstii, pusă pe drumuțul ce urmează firul Gersei către Peștera Izvorul Tăușoarelor, ci de un locșor cu liniște aflat mult mai aproape, la doar doi pași și-un pic de Bistrița, unde am fost aseară, cu doamna mea, și unde Domnul, în Marea Biserică a Lumii, a reaprins candelele și a dat tonul la corul ce răzbate, peste toate, din înalturi.

Dar până a vă dezvălui locația pentru a putea să vă duceți doamnele la flori (chiar dacă ați dus flori doamnelor), fiind încă sub impresia zilei închinată femeilor, voi … Citește mai departe

Monte Cristallo

Scriitorul milanez Dino Buzzati, de profesie jurist și jurnalist, s-a născut la Belluno, localitate considerată poarta de intrare în Împărăția Dolomiților, locul de unde salba de sate Cadore, înșirată pe râul Piave, conduc drumeții de munte, prin strânse serpentine, către Cortina dAmpezzo, neoficiala capitală și reala placă turnantă a acestor Alpi albi, pusă în răscrucea drumurilor: „care urcă și care coboară din munte”.

Și cum acest cunoscut scriitor și mare iubitor de munte, încă din copilărie și-a îndestulat simțurile prin Dolomiți (prima sa lucrare fiind intitulată Cântecul Munților), alăturat fragmentelor extrase din cele două romane ale sale, așez câteva fotografii … Citește mai departe

Botezul Muntelui, la LA-LA (MARE) și la-la (mică)

„S-a mai dus încă un an, / S-a mai dus un an de zile, / Și cu drag beau un pahar / Cu prietenii lângă mine. /// Vârsta este doar un număr, / Eu în suflet rămân tânăr, / Simt în fiecare zi / Bucuria de a trăi, / Am cu mine prietenii.– Tinu Veresezan

Într-adevăr, s-a mai dus încă un an de drumeție cu prietenii și celor care n-au făcut-o încă le recomand, cu toată dragostea, un loc binecuvântat de botez „întru-munte”, cu precizarea că e potrivit – și fără de pericole – numai în răstimpul de … Citește mai departe

După Ou(ă), în Postul Crăciunului

„Deschide ușa creștine, / Că venim din nou la tine…”

La Ilva, de Paști, se umbla după ouă, din casă-n casă, copilașii, îmbujorați de emoție, rostind un „Hristos a înviat!” și primind, la pachet, un „Adevărat a înviat!”, un oușor înroșit și o turtiță colorată cumpărată din târgul de joi al Năsăudului. Și tot pe aici se practica invitația generală, abstractă, formală: „Când mai treceți…, haideți pe la noi…” și dacă cumva te duceai pe unul îl aflai somnoros și pe celălalt mânios, dar când te petreceau, la plecare, îți spuneau a reproș: „Dacă știam…, cum nu pregăteam noi o … Citește mai departe