Precum esențele tari, ce se păstrează în sticluțe mici, tot așa și Munții Piatra Craiului sunt un depozitar de chintesență montană, un exemplu de raport just între cantitate și calitate, căci acest lanț muntos nu impresionează prin lungime sau prin lățime, ci prin faptul că e solitar și la vedere din mari depărtări; de sine-stătător, fără contraforturi ce pierd treptat din altitudine și fără a fi sprijinit, la capete, de subsuori, prin trecători; se înalță iute, spre ceruri, direct din codrul verde; are o culme curată, de calcar, foarte frământată și poteci ce au puse deoparte, pentru temerari, neasemuite frumuseți … Citește mai departe
Category: Drumeții montane
Între două focuri din Călimani
„Ceasul focului la munte! Sute de ceasuri am petrecut la foc, ziua și noaptea, vara și iarna, pe vârfuri și în văi, în stâne, la schit sau într-o casă de adăpost; toate erau înzestrate cu același farmec, iar fiecare și cu farmecul său deosebit, căci fiecare foc are un suflet individual. (…) Dulce e clipa, când cel dântâi cârlionț de fum albăstrui se ridică din mica piramidă de cetină și de surcele așezate cu chibzuială. Și nu te superi, ci râzi și te bucuri, chiar atunci când rotogolul ușor se schimbă într-un nor gros, alb, înecăcios și care adesea … Citește mai departe
Omul, muntele și Domnul
Dacă-i simplu și senin, meritul nu e prea plin.
„Când e bine să te duci la munte? Totdeauna. Nu e anotimp, care ar putea să-ți închidă drumul spre înălțimi. Pentru adevăratul drumeț nu există vremea rea, fiindcă el știe să iubească natura sub toate înfățișările ei. Apoi ploi, vijelii și zăpezi le poți găsi în regiunile alpine și în mijlocul verii, deci trebuie să fie pregătit pentru ele, materialmente și moralmente. Forța morală a turistului este armonizarea sufletească cu natura; sufletul său trebuie să fie atât de apropiat de natură, încât nici una din manifestările ei să nu-i pară … Citește mai departe
Pe Giumalău – „Moghila lu Dumnezău”
Schimbarea de regim politic, petrecută la finalul anului 1989, ne-a redat libertatea exercitării depline a dreptului de a acumula capital, fiind demarată, de îndată, o luptă acerbă pentru căpătuială, inclusiv prin speculă și alte forme de prădare și înșelare a aproapelui. În acele vremuri de tristă amintire, excesiv de pragmatice, nu o dată am fost interpelat, în preajma munților și cu o umbră de ironie-n glas, încotro mă preumblu sprijinit în băț și cu traista goală – fără a căuta să culeg un folos practic oricât de mic. Știam că n-am cum să le schimb percepția, așa că îmi vedeam … Citește mai departe
La Piatra-Cușmei
În lumea satului – clădită cândva numai din lemn și piatră – dăm la tot pasul de pietre: din capul unghiului, de hotar, de temelie, de încercare, de poticnire, de moară…, iar vocabularul țăranului român e înțesat de expresii presărate cu pietre: a fi de piatră (fără milă); a fi tare ca piatra (sănătos tun), a avea o piatră pe inimă (un necaz sau o neliniște); a pune prima piatră (unei lucrări); a scoate galbeni și din piatră-seacă; a pune carul în pietre (în dungă); a se lăsa un ger de crapă pietrele; a număra pietrele (a umbla fără rost); … Citește mai departe