Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale – Page 12

Esperanto (Cel care speră!)

În loc să-l „împărățim”, obișnuim să-l împărțim pe Dumnezeu ca pe o pâine, în felii de religii și să ne batem cu pumnii în piept (în timp ce scrâșnim din dinți și aruncăm priviri de foc către aproapele nostru) că numai „dăraba” (taraba) noastră e arătoasă și gustoasă, de parcă aluatul nu e comun, iar cuptorul nu este unul și același.

Totodată, chiar dacă suntem cu toții frați (având același părinte, doar felurit denumit), rămânem dur și definitiv divizați de limbile folosite. Se pare că răul cel mare s-a revărsat în lume prin amestecarea limbilor la umbra Turnului Babel, urmată … Citește mai departe

Minunata lume nouă

„Minunata lume nouă” este un roman-profeție, scris cu măiestrie de Aldous Huxley și publicat în anul 1932, ce pornește de la premisa apariției unei societăți extrem de avansată tehnologic și care, pentru a urmări și îndruma cetățenii, întrebuințează felurite pârghii și metode. Rezultatul constă într-o suită de scene fanteziste – ce astăzi par să se apropie cu pași repezi de realitatea cotidiană – în care singura cultură acceptată sunt preceptele promovate pe canalele de comunicare; în care tradițiile și religia sunt considerate primitive și lipsite de sens; în care oamenii nu mai gândesc cu capul lor, „capătă ceea ce vor … Citește mai departe

Pâine, pentru mâine

În miezul rugăciunii rostită de către Iisus Hristos – singura, de altfel, și oferită doar cu titlu exemplificativ – este pusă „pâinea noastră cea de toate zilele…” (Matei 6:9). Nu e deloc de mirare, căci în discursul dur al izgonirii primilor oameni din rai se subliniază: „… blestemat este acum pământul din pricina ta; cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale…” (Genesa 3:17) Și să nu uităm că prima minune înfăptuită de Iisus Hristos (la nunta din Cana Galileii) s-a petrecut prin înmulțirea pâinii și ce alăturare ademenitoare de arome răsare din înmuierea ei … Citește mai departe

Repunerea în situația anterioară

Zidirea Bisericii Evanghelice din centrul Bistriței – cartea sa de identitate, dăltuită-n piatră – a început în a doua parte a secolului al XIV-lea, conformația actuală a construcției datând din anul 1563. Ca aproape toate edificiile de acest fel, clădirea nu poate fi considerată capodopera unui singur ctitor, ci rodul strădaniilor unui întreg șirag de prelați și meșteri care s-au ocupat de construire, de înălțare și adăugire, de refacere, de renovare și împodobire…, dovadă fiind elementele amestecate de arhitectură pe care le conține: romanică, gotică, renascentistă.

După eternul principiu aplicabil pe parcursul pământean: doi pași înainte, trei înapoi și unul … Citește mai departe

Suprema valoare

Aerul curat al iernii îl prețuim abia când dau năvală zilele toride de vară. Numai după plecarea unui om drag regretăm că nu am petrecut mai mult timp cu el. Degrevăm viața de ipoteca nemulțumirilor doar atunci când ajungem să ne spunem: „Dacă mi s-ar mai oferi ocazia de a mai da o tură, aș știi eu cum să trăiesc…” Și acalmia și armonia o apreciem, la justa valoare, abia când bubuitul tunurilor răzbate tot mai aproape.

„Doamne fă-mă o unealtă a păcii tale. Acolo unde este ură, lasă-mă să semăn iubire.” – Sf. Francisc de Assisi

… Citește mai departe