Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale – Page 5

Pomeni(ri)

„Apără-mă TU, Doamne, de potrivnicii mei, luptă TU cu cei ce se luptă cu mine” rostește Împăratul David în Psalmul 35, iar eu, OMUL, în tot acest timp, o să șăd în crâșmă, cu un trideți în față, făcând pe chibițul. Oare numai mie mi se pare o neobrăzare această delegare, acest transfer unilateral de responsabilități, fără a da, măcar ceva, în schimb ori cel puțin a întreba ?

Cam tot așa procedăm noi, oamenii moderni, așa-ziși de rit (rît) nou, când vine vorba și de veșnica pomenire a răposaților, pasând și această sarcină tot lui Dumnezeu, pe motiv … Citește mai departe

Slove și palavre, de muzeu

„Cât exprimi, atâta ești” – George Călinescu

Deși noi ne-am îndepărtat, întrucâtva, de la înțelesul inițial, termenul de slovo (în limba rusă) și de palavră (în limba portugheză) au una și aceeași semnificație, de cuvânt. Și dacă tot mi-am propus astăzi să însăilez unele colecții de cuvinte (doar nu degeaba – E O GLUMĂ!!! – au declarat data de 26 septembrie – când mama m-a născut – Ziua Europeană a Limbilor), o să repun pe ecran câteva chestiuni lingvistice ce alunecă în uitare odată cu generația care și-a petrecut prima parte a vieții citind cărți împrumutate de la bibliotecă, dându-și … Citește mai departe

A 25-a oră

Zorii ultimei zile de pace par tot mai aproape.

La cât rău s-a revărsat, treptat, peste pământ din străfundurile urât mirositoare ale ființei umane, profund și perpetuu pusă pe harță – pentru hartă -, decât să adaug pe obrazul cuiva încă o cută de neliniște, mai degrabă prefer să par un „trubadur” rupt de realitate și care într-o notă de naivitate propovăduiește starea de bine și promovează frumosul neluat deloc în seamă ori privit doar în treacăt. Uneori însă, în pofida dorinței dintru-nceput declarată, când nefirescul – ori chiar grotescul – situației se duce parcă hăt departe, trecând de hotarul … Citește mai departe

„Scurtmetraj” despre curaj

Se spune că e mai presus de orice suspiciune faptul că devenim autorii propriei-vieți abia atunci când dobândim curajul de a părăsi voluntar tărâmul de confort – lăuntric, casnic – și puterea de a lua atitudine, ori chiar de a acționa, chiar dacă n-avem la îndemână toate resursele, chiar dacă nu putem intui toate riscurile și chiar dacă nu deținem toate răspunsurile, căci a fi temerar înseamnă a te teme rar de eșec, de greșeală, de vină, de ceartă, de critică, de consecințe…, de îndată ce am decis să ne angajăm, fără rezerve, într-o luptă necesară și cu atât mai … Citește mai departe

B.(ă)D.(ă)ranii la munte și la mare

În anii copilăriei mele, iloanii mici erau mari gospodari și aveau o mulțime de bivoli prin ocol. Le ziceau diboli și pentru a nu pierde vremea, seară de seară, cu spălarea temeinică a ugerului întinat, țăranii împrejmuiau, cu trunchiuri de de măceș și de păducel, ochiurile de nă(Mall) răsfirate pe imaș și în care mărhăile negre – ce dădeau cel mai alb, mai gras și mai gustos lapte din lume – aveau obiceiul de a se tăvăli în miezul zilelor toride de vară, stratul de noroi protejându-i de soare. Indignați, peste-poate, că nu li se dă liber la scăldat în … Citește mai departe