Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale – Page 7

Răstigniți pe Crucea Crudă a Nerecunoștinței

Sub stăpânirea invidiei, puternică și insistentă e tentația de a contesta calitatea de „Trimis…”, de „Ales…”a cuiva anume, de a pune piedică unuia cu adevărat merituos ori de a trage-n jos, lângă cortul (confortul) mediocrității, pe oricine caută să treacă dincolo de pragul comun, și, mai ales, de a recunoaște izbânzile cunoscuților doar „târziu în noapte”, după moarte…

Cuvinte meșterite cu măiestrie, pe deplin îndreptățite, despre cum ar trebui să fie… În realitate, lucrurile nu stau nici măcar pe aproape așa.

Cimitirul Eroilor Revoluției din Cluj-Napoca

Căderea comunismului nu s-a produs pașnic, din senin. Pe altarul … Citește mai departe

Față-n față

Noi…, Feții-Frumoși din Orgoliu (nu din lacrimă și nici din păreri de rău) nu prea avem exercițiul recunoașterii vinovăției, și chiar dacă culpa e cât se poate de evidentă, tot căutăm să o dăm, șmecherește, la-ntors, scuzându-ne cu o jumătate de gură: „așa au fost vremurile…” sau „așa a fost să fie…”. Dacă am acceptat starea de „oameni neoameni” a unor copii ai lui Dumnezeu, ne-am folosit îndelung de truda lor neplătită și poate chiar ne-am împotrivit eliberării lor din robie, indiferent cum o facem, fie pe căpetenie de instituție, fie pe persoană fizică, trebuie să avem curajul de a … Citește mai departe

Despre EL și EA

Când o fi ca Dumnezeu să mă ia la rost (întrebarea care se pune nu este dacă, ci când?), o să-i spun cu ochii închiși, dintr-o răsuflare și pe de rost cum s-au derulat cele mai emoționante și mai neobișnuite momente duhovnicești, pe care le-am trăit, în cer și în pământ, lângă Crin-Triandafil Theodorescu și alături de părtașii mei de munte.

Întâi i-aș povesti, de parcă el nu ar știi, de Tedeumul, slujba aceea specială, solemnă, de mulțumire și de sinceră preamărire, săvârșită într-o zi de primăvară timpurie, pe acoperișul lumii bistrițene (Vf. Bistriciorul Călimanilor), când, ca la un semn

… Citește mai departe

La loc comanda, oameni buni!

E suficientă o scurtă plimbare pentru a realiza că e înțesat orașul de magazine alimentare în care găsim tot ce-și dorește sufletul – pe cale să devină egal cu pântecul – în materie de ambalaje ademenitoare (chiar și în cazul mărfurilor cu origine incertă ori conținut îndoielnic), dar asta nu înseamnă că trăim mai mult ori că suntem mai sănătoși, ci dimpotrivă, dovadă deplină făcând proliferarea, ca ciupercile după ploaia abundenței, a spitalelor, policlinicilor, cabinetelor medicale și farmaciilor. Dar cum drumul omenirii nu e marcat cu indicatoare care să-i atragă atenția că urmează un vârf de pantă, o porțiune alunecoasă … Citește mai departe

Anomalia de a fi afabil

În fiecare an ce mi-e dat să-l trăiesc, mă regăsesc în glasul și în privirea fiecărui copil ce mă colindă, dar dintre toți colindătorii ce mi-au trecut pragul în Ajunul acestui Crăciun mi-a rămas lipit de suflet un băiat de cinci-șase anișori care, după primirea darului, m-a întrebat dacă îi dau voie să mă îmbrățișeze. Dragul de el…, umbla și cu îmbrățișatul, nu doar cu colindatul, și mai-nainte de a-i răspunde afirmativ, mama lui, ce se afla la câțiva pași în spatele lui și care ținea de mână o fetiță și mai mititică, a încercat să-i scuze îndrăzneala: „Iertați-l… Îi … Citește mai departe