Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale – Page 7

Flori și fluturi… de iubire

Pe post de îndemn la meditație, încep cu un gând gâlgâind de adevăr: „Fiecare primește un nume când se naște, dar trebuie să fie în stare să-și boteze viața cu un cuvânt care să-i fie sens. (…) Și în clipa aceea își boteză viața Eliberare. (…) Precum Ilie, și ei puteau să-și aleagă un nume: Împăcare, Cumințenie, IUBIRE, Pribegie, existau atâtea nume câte stele pe cer, dar fiecare trebuie să aleagă unul care să-i definească viața.” – Al cincilea munte, Paolo Coelho.

Cu puțină vreme înainte de nașterea lui Iisus Hristos, poetul latin Vergilius, în Bucolicele sale, a … Citește mai departe

Mic manual de mărinimie

Încă din antichitate dăinuie credința că „Omul are, cu adevărat, ce a dăruit!” (Seneca). Păstrând esența, Sf. Francisc de Assisi a adăugat: „Prin dăruire, primim!”, în timp ce Maica Tereza a pus accentul pe o altă fațetă a generozității: „Nu contează cât dăruiești, ci câtă dragoste pui în ceea ce dăruiești!”, echivalentul proverbului românesc: „Darul nu după mărime, ci după dragoste se prețuiește”, țăranul român fiind convins de rostul divin al mărinimiei: „Dar din dar se face rai”. Și multe altele s-au mai spus de-a lungul vremii despre generozitate: că omul trebuie … Citește mai departe

Alma Mater

Raportat la data nașterii, sunt rodul dragostei din timpul sărbătorilor de iarnă, așa cum măierenii mai vârstnici – coțobreii, cum au fost porecliți – sunt rodul dragostei din zori, calitatea de instigator revenind „ghezășului de Bucureșci ce bucina la cinci” și care ridica întreg satul „în capul oaselor (osului) cu juma de ceas mai iute” decât se cuvenea. Cam așa o dădeau „pe râs” invidioșii – adică neputincioșii din alte sate – când venea vorba despre comuna ce s-a înălțat, prin propriile puteri de facere, pe culmea natalității și care a deținut, decenii de-a rândul, recordul național de mame eroine … Citește mai departe

Răstigniți pe Crucea Crudă a Nerecunoștinței

Sub stăpânirea invidiei, puternică și insistentă e tentația de a contesta calitatea de „Trimis…”, de „Ales…”a cuiva anume, de a pune piedică unuia cu adevărat merituos ori de a trage-n jos, lângă cortul (confortul) mediocrității, pe oricine caută să treacă dincolo de pragul comun, și, mai ales, de a recunoaște izbânzile cunoscuților doar „târziu în noapte”, după moarte…

Cuvinte meșterite cu măiestrie, pe deplin îndreptățite, despre cum ar trebui să fie… În realitate, lucrurile nu stau nici măcar pe aproape așa.

Cimitirul Eroilor Revoluției din Cluj-Napoca

Căderea comunismului nu s-a produs pașnic, din senin. Pe altarul … Citește mai departe

Față-n față

Noi…, Feții-Frumoși din Orgoliu (nu din lacrimă și nici din păreri de rău) nu prea avem exercițiul recunoașterii vinovăției, și chiar dacă culpa e cât se poate de evidentă, tot căutăm să o dăm, șmecherește, la-ntors, scuzându-ne cu o jumătate de gură: „așa au fost vremurile…” sau „așa a fost să fie…”. Dacă am acceptat starea de „oameni neoameni” a unor copii ai lui Dumnezeu, ne-am folosit îndelung de truda lor neplătită și poate chiar ne-am împotrivit eliberării lor din robie, indiferent cum o facem, fie pe căpetenie de instituție, fie pe persoană fizică, trebuie să avem curajul de a … Citește mai departe