Pe orice chestiune supusă dezbaterii publice, cu atât mai mult dacă este delicată sau complicată, părerile sunt partajate (și chiar etajate) în raport de perspectivele date de punctele de panoramă întrebuințate, căci una se vede de sus și de departe și cu totul altceva din miezul unei probleme; de accentul ce este lăsat să cadă, ca o pată, pe tare sau pe tării; de obiectivitatea și onestitatea persoanei care se exprimă pe marginea ei…, cu o singură mențiune: în orice dispută culpa este comună, chiar dacă nu neapărat egală, iar compromisul e unica cale de atenuare (ori de înlăturare) a … Citește mai departe
Category: Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale
Flori și fluturi… de iubire
Pe post de îndemn la meditație, încep cu un gând gâlgâind de adevăr: „Fiecare primește un nume când se naște, dar trebuie să fie în stare să-și boteze viața cu un cuvânt care să-i fie sens. (…) Și în clipa aceea își boteză viața Eliberare. (…) Precum Ilie, și ei puteau să-și aleagă un nume: Împăcare, Cumințenie, IUBIRE, Pribegie, existau atâtea nume câte stele pe cer, dar fiecare trebuie să aleagă unul care să-i definească viața.” – Al cincilea munte, Paolo Coelho.
Cu puțină vreme înainte de nașterea lui Iisus Hristos, poetul latin Vergilius, în Bucolicele sale, a … Citește mai departe
Mic manual de mărinimie
Încă din antichitate dăinuie credința că „Omul are, cu adevărat, ce a dăruit!” (Seneca). Păstrând esența, Sf. Francisc de Assisi a adăugat: „Prin dăruire, primim!”, în timp ce Maica Tereza a pus accentul pe o altă fațetă a generozității: „Nu contează cât dăruiești, ci câtă dragoste pui în ceea ce dăruiești!”, echivalentul proverbului românesc: „Darul nu după mărime, ci după dragoste se prețuiește”, țăranul român fiind convins de rostul divin al mărinimiei: „Dar din dar se face rai”. Și multe altele s-au mai spus de-a lungul vremii despre generozitate: că omul trebuie … Citește mai departe
Alma Mater
Raportat la data nașterii, sunt rodul dragostei din timpul sărbătorilor de iarnă, așa cum măierenii mai vârstnici – coțobreii, cum au fost porecliți – sunt rodul dragostei din zori, calitatea de instigator revenind „ghezășului de Bucureșci ce bucina la cinci” și care ridica întreg satul „în capul oaselor (osului) cu juma de ceas mai iute” decât se cuvenea. Cam așa o dădeau „pe râs” invidioșii – adică neputincioșii din alte sate – când venea vorba despre comuna ce s-a înălțat, prin propriile puteri de facere, pe culmea natalității și care a deținut, decenii de-a rândul, recordul național de mame eroine … Citește mai departe
Răstigniți pe Crucea Crudă a Nerecunoștinței
Sub stăpânirea invidiei, puternică și insistentă e tentația de a contesta calitatea de „Trimis…”, de „Ales…”a cuiva anume, de a pune piedică unuia cu adevărat merituos ori de a trage-n jos, lângă cortul (confortul) mediocrității, pe oricine caută să treacă dincolo de pragul comun, și, mai ales, de a recunoaște izbânzile cunoscuților doar „târziu în noapte”, după moarte…
Cuvinte meșterite cu măiestrie, pe deplin îndreptățite, despre cum ar trebui să fie… În realitate, lucrurile nu stau nici măcar pe aproape așa.
Căderea comunismului nu s-a produs pașnic, din senin. Pe altarul … Citește mai departe