În cuprinsul romanului „Quo vadis” -pentru care, în anul 1905, scriitorului polonez Henryk Sienkiewicz i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură – apare și un personaj istoric inedit: Caius Petronius, cel care a scris „Satyricon” (o satiră a epocii romane din timpul domniei lui Nero) și care a fost poreclit „elegantiae arbiter” de către contemporanii săi.
Și domnului avocat Corneliu Milea (24.11.1942 – 03.05.2021), ce a îndeplinit … Citește mai departe
Uneori, când zăresc luxul etalat ostentativ prin incintele unor basilici și catedrale ori șantierele fără de sfârșit din întinsele complexe monahale recunosc, rușinat, că poate n-ar fi lipsită de sens și celebrarea Intrării Domnului în Biserică, cel puțin o dată la 100 de ani, pentru a se realiza nu neapărat reconstituirea, ci „restartarea”, revenirea la valorile inițiale, reconectarea „arendașilor” care pun un prea mare preț pe odoare, odăjdii și ogoare, la dorințele reale ale „stăpânului moșiei”.
Duminica trecută am sărbătorit însă Intrarea lui Iisus în Ierusalim. L-am fi putut întâmpina cu toții în fața bisericii, cu sufletul larg deschis la … Citește mai departe
Unii ne recomandă să punem un țel precis în cătarea marilor ambiții, în timp ce alții ne povățuiesc să pășim „în orb”, fără busolă, și să trăim de pe o zi pe alta, fără vreun plan prestabilit. Unii consideră că fiecare dintre noi, la final de traseu, vom prezenta arbitrului central foaia de parcurs și darea de seamă, în timp ce alții apreciază că nu va opera nici o descărcare de gestiune și că nu vom avea de dat nimănui socoteală, topindu-ne în neantul teluric din care întâmplător ne-am ivit. Unii caută să urce pe treptele iluminării și spun că … Citește mai departe
Vederea unui arbore genealogic ne prilejuiește revelația rădăcinilor din care am răsărit și a ramurilor ce vor da din trunchiul nostru, ne oferă abstracta imagine a șirului de strămoși ce s-au perindat de-a lungul uliței întortocheate a mileniilor ca să putem licări și noi un pic pe firmamentul lumii, și a tuturor celor care vor urma pe rând după noi. Un domn avocat îmi destăinuia cândva că obișnuiește să se roage cu sârguință nu doar pentru familia sa, ci pentru oricine, străin sau simplu cunoscut, despre care a aflat că a fost îngropat, a căzut la pat ori într-o grea … Citește mai departe
Într-o societate aflată în derivă și care nu deține o scară corectă de valori, se resimte o tot mai acută criză de modele pozitive. Nu caut să contest ce se spune adesea: că nici un pământean nu e perfect și că fiecare om ce a reușit în viață a comis probabil o greșeală ce îl descalifică din dreptul de a-i fi conferit titlul de „exemplu de urmat”. Țin să subliniez însă un alt fapt: un model pentru viață nu înseamnă o persoană fără păcat, numai bună de beatificare și de așezat în icoană, ci o persoană care, printre cusururile specifice … Citește mai departe
