Ziceam deunăzi că doar lepădarea de țărână dă aripi omului și că numai desprinderea de la țăruș (de care singur, și strâns, s-a legat) îi permite spiritului înălțarea spre cote noi, necunoscute. Și totuși ce dificilă e luarea deciziei de dezicere de lucrurile meșterite din lut (și mai ales punerea în practică), câtă vreme, potrivit Vechiului Testament, chiar și bietul om tot din lut a fost croit, iar în ebraica veche (limba bibliei) numele de Adam are și înțelesul de om, și semnificația de pământ, cuvântul adamah însemnând, de fapt, țărână. Și nu e deloc de mirare, Cartea Facerii relatând … Citește mai departe
Category: Locuri de vizitat
Două stele…, de castele
Cum ploaia de stele s-a sfârșit și floarea stelei a-nflorit, vin cu recomandarea de a vizita două castele, două castele de cinci stele mureșene: unul amplasat la drumul mare, pe malul Mureșului, în localitatea Ogra, la egală distanță între Ungheni și Iernut, unde în prezent ființează o pensiune turistică de excepție, iar celălalt așezat dincolo de deal, pe un culoar rutier paralel (mult mai liniștit!!!), în satul Bahnea, cu pământurile binecuvântate de Târnava Mare și unde se ajunge ușor dacă din Ungheni o cotim scurt, spre stânga, către Podgoria Villa Vinea, incinta acestui din urmă castel adăpostind astăzi un muzeu … Citește mai departe
CRISTUR și EU
Nebănuite sunt, nu o dată, voia și căile Domnului !
Pe lângă SATUL SFINTEI CRUCI „adesea am trecut…”, și anume prin gara umbrită de pini, în drum spre Cluj, și nu bănuit-am nicidecum…, că vine EA, în viața mea, și mă va conduce spre satul cu bunici.
Nici când am „descălecat”, demult, în acest sat, dreptatea ca s-o împart (de fapt, la o cercetare la fața locului într-un proces de grănițuire cu petit de revendicare și nu se cuvine să dau nume) n-am intuit c-o să devin, cândva, un cristurean și c-o să intru-n neamul clădit de Sălăgean, de Raț … Citește mai departe
Pe Calea Crucii, către ÎNVIERE
„Nu e greu să te mântuiești, fratele meu. Uită de tine numai o seară, numai o zi, și, din încruntarea ta fără noimă, dumirește-te până în zarea care n-ai mai zărit-o, și spune-ți, tu, ție, ce vezi: lumina lui april, aprinsă pe ramuri și-n miile de candele pitite-n iarbă, făcliile plopilor, păsările cerului albe. Un talaz de înviere învăluie lumea și trezește țărâna, odată cu scularea din giulgiu a lui Iisus. Ce nu învii și tu? Că dacă vei muri de tot, mortule pe jumătate, fratele meu, tu nu mai învii niciodată. N-ai lăsat în urma ta nici semnul … Citește mai departe
Micile minunății de lângă noi
Mă-ndreptam spre „Kolojvari”, via Braniștea, și trecusem deja de intersecția ce duce la Dej – pentru întâia dată hotărâsem să ating Gherla prin Mintiul ei – când telefonul a început să sune insistent în geanta de umăr uitată pe bancheta din spate. Am oprit în prima parcare, întâmplător amplasată în fața unei biserici, dar cum anterior acestui moment gândurile îmi erau strâns legate de grijile puse pe ordinea de zi, nu luasem aminte în ce sat mă aflam, însă, pe parcursul conversației telefonice, aruncându-mi aiurea privirea, spre stânga, am întrezărit, răsărind din ceață, un șirag de ruine agățate de platoul … Citește mai departe