Mă-ndreptam spre „Kolojvari”, via Braniștea, și trecusem deja de intersecția ce duce la Dej – pentru întâia dată hotărâsem să ating Gherla prin Mintiul ei – când telefonul a început să sune insistent în geanta de umăr uitată pe bancheta din spate. Am oprit în prima parcare, întâmplător amplasată în fața unei biserici, dar cum anterior acestui moment gândurile îmi erau strâns legate de grijile puse pe ordinea de zi, nu luasem aminte în ce sat mă aflam, însă, pe parcursul conversației telefonice, aruncându-mi aiurea privirea, spre stânga, am întrezărit, răsărind din ceață, un șirag de ruine agățate de platoul … Citește mai departe