Când cugetul o ia în zbor spre Cetatea Câlnic, o face călare pe un gând ciudat : dacă s-ar decerna premiul cel mare – VEȘNICIA, trăită la tinerețe – tuturor pământenilor care au atins cotele devenirii (cățărându-se pe piscurile erudiției ori sfințeniei, de pildă), sau dacă „Individa” (adică Livida) ar avea obiceiul de a spune : „ Cred că o să-l mai păsuiesc o vreme, căci are treburi neterminate și planuri încă neîmplinite… ” nu știu dacă s-ar mai plânge cineva de plictiseală, ori dacă careva ar mai sta cu privirea lipită de paharul de tărie și palmele adunate-n poală … Citește mai departe
Category: Locuri de vizitat
Zmeu, Zmeoaică, Zmeurică…
După umila mea părere, în lumea basmelor românești – și nu numai – ZMEUL (fiul Babei Cloanța Cotoroanța), imaginat ca un uriaș cu statură impresionantă și puteri ieșite din comun, ca o întruchipare fabuloasă a forțelor răului, este întrecut pe palierul destul de aglomerat al personajelor negative numai de către lupul ce o înghite pe bunicuța (și pe „Scufița roșie”) ori care papă doi iezi (din cei trei) și, ca supremă batjocură, le pune capetele-n geam – adevărate povești de groază pentru adormit copiii.
Spre deosebire de „lupul cel rău” (o prejudecată populară ce ni se inoculează încă din copilărie), … Citește mai departe
La grota grofilor
Nu o dată constatăm, că ne vindem mult prea ieftin (din ignoranță, din obediență, din lipsa stimei de sine…) și nici nu urmărim, îndeaproape, să ne păstrăm și să ne punem în valoare întreg avutul și trecutul. Ce folos că avem locuri și lucruri minunate – și încărcate de istorie -, că mai subzistă ziduri ce stau mărturie măreției de odinioară și legende ademenitoare, dacă nu diseminăm povestea, cum se cuvine, pe canalele de comunicare publică și, mai ales, dacă nu dezvoltăm un cadru potrivit de vizitare a obiectivului turistic. Din păcate, în situația de față, trebuie început cu chestiunile … Citește mai departe
Cu doar doi lei…
… putem avea, la picioarele noastre, un petecuț de paradis, uitat parcă dinadins pe pământ. Cu numai doi lei și cincizeci de bani, cât costă un bilet de vizitare al parcului dendrologic din Arcalia, unde ne putem preumbla desculți prin iarba înrourată (udă și crudă), în care putem contempla coroanele copacilor cățărați în cer și surâsul suav al florilor de-nu-mă-uita, în care putem sta locului nestingheriți, ascultând cu ochii închiși trilul de mierlă și foșnetul frunzelor tulburate de vânt. La „viteza de croazieră” cu care ne conducem traiul cotidian, pare potrivit, ca periodic, să punem pe pauză învolburarea viageră și … Citește mai departe
Vecin cu veșnicia
„Un biet nemuritor la zidul morții” (cum cuvânta poetul Adrian Păunescu) este și Turnul Dogarilor.
Prima fortificație de piatră a Bistriței a fost ridicată pe Burich, pe dealul ce se înalță deasupra actualului cartier de case sugestiv denumit Subcetate. Ulterior, în anul 1463, Matei Corvin a încuviințat demolarea acesteia și edificarea unui zid de apărare, de aproape o mie de metri lungime și cam tot atâta pe lățime, cu rolul de a proteja orașul împotriva invaziilor. Măreața construcție, realizată în mare parte din piatra coborâtă cu carele de la vechea cetate și finalizată în anul 1485, era prevăzută cu treisprezece … Citește mai departe