Grădina raiului românesc

„Toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.” – Gabriel Garcia Marquez

De toate aflăm așezate pe platoul montan al Apusenilor: vârfuri cu vederi panoramice, întinse șesuri carstice, chei, canioane și abrupturi stâncoase de-ți taie respirația, doline și avene înfricoșătoare, ghețari și peșteri răsfirate la tot pasul, izbucuri impresionante și lacuri limpezi, râuri care răsar și dispar, mândre poiene cu flori, o mulțime de sate și cătune cățărate pe spinările de munte și un păienjeniș de drumeaguri ce le leagă strâns și pe … Citește mai departe

Biserica Evanghelică (Luterană) din Șieu-Măgheruș

Acum, când căutam să evidențiez lipsa de inspirație a celor care au amplasat Combinatul Siderurgic din Hunedoara lângă Castelul Corvinilor, mi-am adus aminte de conversația purtată de un prieten cu fiul său de câțiva anișori. Se aflau în mașină când șoferul din fața lor a pus brusc frână iar cel mic a exclamat ofensat: „Ce prost!”, la care tatăl îi răspunde cât se poate de serios: „Nu-i spune așa, e doar mai puțin perspicace”. Cam de așa ceva au probat și cei care au amplasat, cu decenii în urmă, cele două blocuri în centrul localității Șieu-Măgheruș, obturând vederea spre una … Citește mai departe

Castelul Teleki din Comlod

„Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi și trebuie și un dram de iubire ca s-o înțelegi” – Nicolae Iorga.

Dacă luăm aminte la îndemnul marelui istoric și batem la pas vechile vetre de sat, dar nu oricum, ci cu inima deschisă și cu mintea mânată de curiozitate, fiecare dintre noi avem șansa de a ridica un colț al vălului de uitare depus peste trecutul fascinant al unor comunități închegate încă din zorii istoriei.

Comlodul este un astfel de sat străvechi, tăcut, chiar și când vine vorba … Citește mai departe

Tonciu

Întâmplător, spun asta pentru că acceptasem invitația inopinată a unor prieteni apropiați, am ieșit pentru întâia dată din țară într-o călătorie la Roma. Se așteptau, poate pe bună-dreptate, să-mi „cadă falca” de la atâta „Uau!” și „Ooo”, ignorând însă împrejurarea că mai fusesem de atâtea ori acolo anterior, pe calea gândului ori prin mijlocirea cărților de istorie și a „Teleenciclopediei”. Poate tocmai de aceea am și încercat atunci senzația că doar m-am reîntors (am făcut-o într-adevăr zece ani mai târziu), că era vorba de o revenire la rădăcini, de o încercare a unei rude vitrege și sărmane de a-și cunoaște … Citește mai departe

Biserica Evanghelică din Herina

Dacă imediat după anul 1989 erau la mare modă emisiunile radio cu dedicații muzicale în care ascultătorii își auzeau rostit numele și urările făcute unei persoanei dragi, în prezent s-a împământenit obiceiul ca soții să-și spună „La mulți ani!” prin mijlocirea rețelelor de socializare. Și tot acolo își fac publice declarațiile de dragoste revărsate în cuvinte îndelung „meșterite” ca să dea bine la audiență și să arate lumii că au parte de o iubire ca-n povești. O astfel de etalare ostentativă se situează la limita unui exercițiu de exhibiționism în condițiile în care, în mod normal și firesc, vorbele ce … Citește mai departe