Întâmplător, spun asta pentru că acceptasem invitația inopinată a unor prieteni apropiați, am ieșit pentru întâia dată din țară într-o călătorie la Roma. Se așteptau, poate pe bună-dreptate, să-mi „cadă falca” de la atâta „Uau!” și „Ooo”, ignorând însă împrejurarea că mai fusesem de atâtea ori acolo anterior, pe calea gândului ori prin mijlocirea cărților de istorie și a „Teleenciclopediei”. Poate tocmai de aceea am și încercat atunci senzația că doar m-am reîntors (am făcut-o într-adevăr zece ani mai târziu), că era vorba de o revenire la rădăcini, de o încercare a unei rude vitrege și sărmane de a-și cunoaște … Citește mai departe
Category: Locuri de vizitat
Biserica Evanghelică din Herina
Dacă imediat după anul 1989 erau la mare modă emisiunile radio cu dedicații muzicale în care ascultătorii își auzeau rostit numele și urările făcute unei persoanei dragi, în prezent s-a împământenit obiceiul ca soții să-și spună „La mulți ani!” prin mijlocirea rețelelor de socializare. Și tot acolo își fac publice declarațiile de dragoste revărsate în cuvinte îndelung „meșterite” ca să dea bine la audiență și să arate lumii că au parte de o iubire ca-n povești. O astfel de etalare ostentativă se situează la limita unui exercițiu de exhibiționism în condițiile în care, în mod normal și firesc, vorbele ce … Citește mai departe
Castelul Teleki din Posmuș
Pe drumeagul lăturalnic dintre Șieu și Teaca, printre pământuri cu pante line și pitorești păduri de tisă, stă pitit Posmușul sau Passbusch (în germană) ori Paszmos (în maghiară), un străvechi sat intrat astăzi în anonimat, dar de al cărui trecut sunt legați voievodul Iancu de Hunedoara și regele Matei Corvin, ce au stăpânit o vreme domeniul cu dealuri domoale, dar mai ales familia Teleki.
În anul 1409 regele Sigismund de Luxemburg a înnobilat familia Teleki de Szek, blazonul încredințat reprezentând un țap de capră neagră ce iese din flăcări în timp ce ține între copite un copac dezrădăcinat. De-a lungul … Citește mai departe
Râpa cu păpuși de piatră de la Domnești.
Un cuget mucegăit se lasă greu impresionat. Izvoarele de inspirație, de interes, și le-a pierdut în pământul făgăduințelor, repetat înșelate de realitate, iar simțurile i s-au tocit, au amorțit, de atâta rămânere în nelucrare.
Chiar dacă nu pare, e un pericol care ne pândește pe toți, indiferent de vârstă, semnele unei atare stări de obedientă aplecare fiind prilejurile tot mai rare de uluire, de încântare.
Dacă nu stăm de veghe la frontierele spiritului, rutina se strecoară insidios, fără a da de știre, după care ne ia de mână și ne conduce la ofilire și pleoștire.
Nu ne putem apăra de … Citește mai departe
Ciudățenii
Desfășurată pe șesul dintre Dealul Cetății și Dealul Codrișor, ambele oferind puncte perfecte de panoramă și păduri ce pot fi transformate în parcuri (fiind întretăiate de un păienjeniș de vechi drumuri și cărări), Bistrița este încă ruptă-n două de o cale ferată secundară. Nu cunosc regimul ei juridic și nici dacă primește subvenții de la stat pentru a i se asigura fără noimă supraviețuirea (deși fluxul de călători poate fi preluat de o linie de autobuz), dar știu că pe actualul terasament feroviar ar putea răsări rapid un bulevard spațios, încheiat la ieșirea din oraș cu o șosea care să … Citește mai departe