Category: Locuri de vizitat

Mănăstirea Ilișești

Atunci când n-avem cum să mai dăruim mamei o floare, putem să-i închinăm un gând pios, încărcat de recunoștință, să rememorăm clipe plăcute petrecute împreună, să păstrăm, cu ochii închiși, un minut de tăcere, facilitând întâlniri spirituale în eterul eternității.

Pornind de la aceste premise înțeleg să propun astăzi o destinație aparte, subiectivă din start, un locșor frumos de care sunt strâns legat și care reprezintă, în fapt, o călătorie spre obârșia ancestrală, îndepărtată și îngropată în uitarea inerentă istoriei.

Ilișeștiul – satul din deal – de care musai dai când treci de Humor și vrei să te duci la … Citește mai departe

Cetatea Câlnic

Când cugetul o ia în zbor spre Cetatea Câlnic, o face călare pe un gând ciudat : dacă s-ar decerna premiul cel mare – VEȘNICIA, trăită la tinerețe – tuturor pământenilor care au atins cotele devenirii (cățărându-se pe piscurile erudiției ori sfințeniei, de pildă), sau dacă „Individa” (adică Livida) ar avea obiceiul de a spune : „ Cred că o să-l mai păsuiesc o vreme, căci are treburi neterminate și planuri încă neîmplinite… ” nu știu dacă s-ar mai plânge cineva de plictiseală, ori dacă careva ar mai sta cu privirea lipită de paharul de tărie și palmele adunate-n poală … Citește mai departe

Zmeu, Zmeoaică, Zmeurică…

După umila mea părere, în lumea basmelor românești – și nu numai – ZMEUL (fiul Babei Cloanța Cotoroanța), imaginat ca un uriaș cu statură impresionantă și puteri ieșite din comun, ca o întruchipare fabuloasă a forțelor răului, este întrecut pe palierul destul de aglomerat al personajelor negative numai de către lupul ce o înghite pe bunicuța (și pe „Scufița roșie”) ori care papă doi iezi (din cei trei) și, ca supremă batjocură, le pune capetele-n geam – adevărate povești de groază pentru adormit copiii.

Spre deosebire de „lupul cel rău” (o prejudecată populară ce ni se inoculează încă din copilărie), … Citește mai departe

La grota grofilor

Nu o dată constatăm, că ne vindem mult prea ieftin (din ignoranță, din obediență, din lipsa stimei de sine…) și nici nu urmărim, îndeaproape, să ne păstrăm și să ne punem în valoare întreg avutul și trecutul. Ce folos că avem locuri și lucruri minunate – și încărcate de istorie -, că mai subzistă ziduri ce stau mărturie măreției de odinioară și legende ademenitoare, dacă nu diseminăm povestea, cum se cuvine, pe canalele de comunicare publică și, mai ales, dacă nu dezvoltăm un cadru potrivit de vizitare a obiectivului turistic. Din păcate, în situația de față, trebuie început cu chestiunile … Citește mai departe

Cu doar doi lei…

… putem avea, la picioarele noastre, un petecuț de paradis, uitat parcă dinadins pe pământ. Cu numai doi lei și cincizeci de bani, cât costă un bilet de vizitare al parcului dendrologic din Arcalia, unde ne putem preumbla desculți prin iarba înrourată (udă și crudă), în care putem contempla coroanele copacilor cățărați în cer și surâsul suav al florilor de-nu-mă-uita, în care putem sta locului nestingheriți, ascultând cu ochii închiși trilul de mierlă și foșnetul frunzelor tulburate de vânt. La „viteza de croazieră” cu care ne conducem traiul cotidian, pare potrivit, ca periodic, să punem pe pauză învolburarea viageră și … Citește mai departe